„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
05 Noi, 2024
Micul catehism: Rugăciunea Domnească ne învaţă să ne rugăm pentru fraţii noştri
Cea mai cunoscută rugăciune, care, de altfel se întâlneşte şi în cadrul Sf. Liturghii, este rugăciunea „Tatăl nostru“. Această rugăciune se mai întâlneşte şi sub denumirea de Rugăciunea Domnească, fiind dată de Domnul Hristos ucenicilor Săi, când aceştia L-au rugat să-i înveţe cum trebuie să se roage.
Sf. Părinţi şi scriitorii bisericeşti au împărţit Rugăciunea Domnească în şapte cereri. Primele trei se referă la Dumnezeu şi exprimă iubirea, respectul şi supunerea credincioşilor faţă de Dumnezeu-Tatăl. Prima cerere este o mărturisire a respectului faţă de numele lui Dumnezeu: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău!“. Explicând această rugăciune, Sf. Ioan Gură de Aur sublinia că prin formula „Tatăl nostru“ Mântuitorul ne-a învăţat să ne rugăm pentru toţi fraţii noştri; de aceea, Mântuitorul nu a spus „Tatăl meu“, ci „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri..., pâinea noastră... dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm... şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne îzbăveşte de cel rău“. Sf. Ioan arată că, având un Tată comun, se cuvine ca toţi credincioşii să arate unii pentru alţii o iubire frăţească şi, astfel, „rugăciunea noastră să se facă într-un glas pentru tot corpul Bisericii îndeobşte şi pentru ca fiecare să aibă în vedere nu interesul său, personal, ci al tuturor... El a voit să ne rugăm întotdeauna în comun, pentru ca să ne înveţe să fim continuu perfect uniţi, fără a rămâne cea mai mică urmă de vrajbă ori de ură împotriva fratelui nostru“. Invocarea „Tatăl nostru“ este şi o formă de a arăta că Dumnezeu este principiul unităţii sociale în comunitatea creştină.
