Micul catehism: Rugăciunea punerii înainte

Ritualul Vohodului celui mare se încheie cu rugăciunea punerii înainte pe sfânta masă, pe care o citeşte preotul slujitor în taină, şi cu ectenia din timpul acestei rugăciuni. Din punct de vedere practic, Vohodul cel mare are la bază necesitatea transportării darurilor de pâine şi vin de la Proscomidiar pe sfânta masă, care este altarul de jertfă. Pentru Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur şi cea a Sf. Vasile cel Mare, depunerea pe sfânta masă reprezintă al doilea moment din acţiunea de oferire a darurilor. Primul moment a avut loc la Proscomidiar, unde au fost pregătite spre a deveni daruri de jertfă, iar prin Vohodul cel mare darurile sunt puse înaintea Domnului pe sfânta masă, urmând ca la momentul anume stabilit în rânduiala Sf. Liturghii să devină Jertfă adevărată. După ce aşează darurile pe sfânta masă şi le acoperă cu sfântul „aer“, preotul citeşte rugăciunea numită în Liturghier „Rugăciunea Proscomidiei“, adică a punerii înainte. Această rugăciune exprimă dorinţa preotului de a fi apt duhovniceşte pentru a aduce Sfânta Jertfă. Privitor la această cerere, Nicolae Cabasila sublinia: „Ca unii ce sunt aproape se sfinţirea darurilor şi au să se atingă de înfricoşătoarea Jertfă, se pregătesc pe ei înşişi şi se curăţesc prin rugăciuni, pregătindu-se astfel pentru lucrarea sfântă. Ştiind că fără ajutorul harului Duhului Sfânt nimeni nu se poate considera pregătit pentru a aduce această jertfă, preotul rosteşte: „Fă-ne vrednici a-Ţi aduce Ţie daruri şi jertfe duhovniceşti pentru păcatele noastre şi pentru cele din neştiinţă ale poporului“. De asemenea, rugăciunea punerii înainte este şi o formă de mijlocire pentru primirea darurilor ce se aduc prin preotul slujitor: „Precum ai primit de la Sfinţii Tăi Apostoli această slujbă adevărată, aşa primeşte şi din mâinile noastre, ale păcătoşilor, aceste daruri, întru bunătatea Ta, Doamne“ (Liturghia Sf. Vasile cel Mare).