Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Sărbătorile în cinstea Sfintei Cruci

Micul catehism: Sărbătorile în cinstea Sfintei Cruci

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 13 Mai 2008

Dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci, cea mai veche şi mai importantă este „Înălţarea Sfintei Cruci“, oficiată la 14 septembrie, când se sărbătoreşte amintirea a două evenimente deosebite din istoria ei: Aflarea Crucii şi Înălţarea ei solemnă în văzul poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie 335, şi a Sfintei Cruci de la perşi, în anul 629, de către împăratul bizantin Heraclios, care a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor, la 14 septembrie 630.

Înălţarea Sfintei Cruci se sărbătoreşte cu post, pentru că ea ne aduce aminte de Patimile Mântuitorului.

Duminica a treia din Postul Sfintelor Paştilor, numită Duminica Crucii, este a doua sărbătoare a Sfintei Cruci, în ordinea importanţei. Ea are dată variabilă şi a fost instituită la Constantinopol, în secolul al VIII-lea.

Caracteristica slujbei la aceste sărbători este ritualul scoaterii solemne şi venerării sau închinării Sfintei Cruci, care are loc între Utrenie şi Liturghie. El simbolizează ceremonia liturgică a arătării solemne şi a venerării generale a Sfintei Cruci, care avea loc la Ierusalim, iar apoi şi la Constantinopol, în Vinerea Patimilor din cultul bizantin.

O altă sărbătoare a Sfintei Cruci, mai puţin importantă (fără ţinere) este ziua de întâi august, care coincide cu începutul Postului Adormirii Maicii Domnului, şi se numeşte a „Cinstitului lemn al Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci“, închinată minunii eliberării grecilor din robia saracinilor, pe timpul împăratului Manuel Comnenul, cu ajutorul Sfintei Cruci.

Altă sărbătoare a Sfintei Cruci este 7 mai, când pomenim prăznuirea apariţiei semnului Sfintei Cruci pe cer, în timpul împăratului Constantin, fiul lui Constantin cel Mare, fapt petrecut, după cât se pare, în 351 şi relatat de către Sfântul Chiril al Ierusalimului într-o scrisoare către împăratul Constanţiu. Slujba zilei aminteşte acest eveniment, slăvind Sfânta Cruce.

În serviciul divin zilnic al Bisericii Ortodoxe, mai avem două zile pe săptămână închinate cinstirii speciale şi permanente a Sfintei Cruci, miercurea şi vinerea. În aceste zile, slujbele cinstesc cu Patimile Domnului şi Crucea Răstignirii altarul pe care Mântuitorul S-a adus pe Sine jertfă sângeroasă pentru mântuirea noastră.