Micul catehism: Se iartă păcatele împotriva Duhului Sfânt?

Fariseii L-au acuzat pe Mântuitorul că face exorcizări cu puterea lui Beelzebul, căpetenia demonilor (Matei 12, 24), de aceea, întristat, Domnul Hristos a afirmat: „Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie“. Sf. Ioan Gură de Aur explica în felul următor: „Evreii nu cunoşteau încă pe Hristos, în timp ce despre Duhul Sfânt aveau o intensă cunoaştere: El este Cel care a inspirat profeţilor proorociile lor. Astfel încât, gândul lui Iisus s-ar putea interpreta: voi nu Mă cunoaşteţi, Eu accept; dar cum să nu recunoaşteţi că alungarea demonilor, vindecarea bolilor este lucrarea Duhului Sfânt? Astfel, voi nu păcătuiţi numai împotriva Mea; păcătuiţi împotriva Duhului Sfânt; şi iată de ce veţi fi pedepsiţi necruţător în această viaţă, ca şi în cea viitoare“. Aceste cuvinte arată clar cât de grave sunt păcatele împotriva Duhului Sfânt. Ele îl îndepărtează pe creştin de Dumnezeu şi alungă din suflet înclinarea spre pocăinţă şi spre îndreptare. Astfel, aceste păcate nu sunt doar împotriva Duhului Sfânt, ci sunt şi împotriva omului. Scopul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt (Sf. Serafim de Sarov), iar sfinţii, prin viaţa lor, sunt mărturii şi dovezi ale lucrării Duhului Sfânt. Dacă aceste păcate nu sunt urmate de pocăinţă se produce o rană profundă în sufletul săvârşitorului.