Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Semnificaţiile Miezonopticii

Micul catehism: Semnificaţiile Miezonopticii

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 06 August 2009

Rânduiala Miezonopticii aminteşte creştinilor de începutul patimilor Domnului, în special de rugăciunea din grădina Ghetsimani, urmată de prinderea şi aducerea Lui în faţa arhiereului Ana, care a avut loc în noaptea trădării. De asemenea, Miezonoptica aduce aminte şi de Învierea Domnului, care a avut loc în a doua parte a nopţii, spre ziuă.

Una dintre cântările specifice Miezonopticii este troparul „Iată, Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; dar nevrednică este cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui…“, inspirat din Pilda celor zece fecioare. Acest tropar, precum şi cântarea „La ziua cea înfricoşată, gândind suflete al meu, priveghează, aprinzându-ţi candela ta, cu untdelemn luminând-o, că nu ştii când va veni la tine glasul ce va zice : «Iată Mirele!». Vezi, dar, suflete al meu, să nu dormitezi, căci vei rămâne afară bătând ca cele cinci fecioare. Ci, în priveghere aşteaptă, ca să întâmpini pe Hristos cu untdelemn de ungere, şi-ţi va da ţie cămara cea dumnezeiască a slavei Sale“, fac referire la Judecata din urmă, când Domnul va veni a doua oară, pe neaşteptate, la miezul nopţii. De aceea, trezirea creştinului din somn pentru rugăciune devine simbolul şi preînchipuirea învierii din morţi, care va avea loc înaintea Judecăţii universale.

Aceste tropare reflectă credinţa creştinilor în Parusie, adică credinţa vie în a doua venire a Domnului, venire pe care primii creştini o considerau ca foarte apropiată, trebuind să aibă loc, după credinţa lor, la miezul nopţii, deoarece Domnul însuşi le atrăsese atenţia: „Privegheaţi deci căci nu ştiţi când va veni stăpânul casei: seara, ori la miezul nopţii, ori la cântatul cocoşilor, ori dimineaţa, ca nu cumva, venind fără veste, să vă afle dormind. Iar ceea ce zic vouă, tuturor zic: Privegheaţi!“.