Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Sfânta Cruce este prezentă în viaţa creştinilor

Micul catehism: Sfânta Cruce este prezentă în viaţa creştinilor

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 12 Mai 2008

După descoperirea crucii pe care a fost răstignit Domnul, cinstirea Sfintei Cruci a intrat şi în cultul oficial al Bisericii. La 13 septembrie, cu ocazia sfinţirii Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim, Crucea fost expusă spre vedere miilor de pelerini care veneau s-o vadă, s-o atingă şi să i se închine.

Expunerea şi venerarea liturgică, publică şi solemnă a Sfântului Lemn al Crucii aveau loc, la început, numai de două ori pe an: la 13 septembrie şi în Vinerea Patimilor. Ceremoniile care aveau loc în aceste două zile la Ierusalim le avem descrise de pelerina Egeria, spre sfârşitul secolului al IV-lea.

Cu timpul, din cauza numărului tot mai mare de pelerini care veneau la Locurile Sfinte, solemnitatea de cinstire liturgică a Sfintei Cruci a început să se facă în ultimele trei zile ale Săptămânii Patimilor: Joi, Vineri şi Sâmbătă.

Prin secolele VII-VIII, ceremonia liturgică a Sfintei Cruci din Vinerea Patimilor, a trecut şi în Apus, iar în acelaşi timp şi în Orient.

În perioada prigoanei iconoclaste, Sfânta Cruce a rămas la loc de cinste şi chiar au fost momente de exacerbare a cinstirii ei, ca în cazul sectei stavrolaţilor, după cum menţionează istoricul Nichifor Calist.

Doctrina exactă a Bisericii în ce priveşte cultul Sfintei Cruci este stabilită la Sinodul VII ecumenic de la Niceea în anul 787, cu ocazia reintroducerii oficiale a cultului icoanelor, când se precizează că:

„… cinstirea dată icoanelor trebuie să fie egală cu cea dată Sfintei Evanghelii şi Sfintei Cruci“.

După încheierea perioadei de prigoană iconoclasă, cinstirea Sfintei Cruci ia un mare avânt, mai ales în cultul bizantin, în care apar noi slujbe speciale alcătuite în cinstea şi spre lauda ei în completarea celor vechi şi, totodată, apar canoane, condace, stihuri, tropare şi alte rugăciuni care sunt încadrate treptat în rânduiala diferitelor slujbe sfinte din cărţile ortodoxe: Acatistul Sfintei Cruci, Cântările din Octoih pentru cele două zile ale săptămânii, Miercurea şi Vinerea, închinate cinstirii deosebite a Sfintei Cruci şi a Patimilor.