„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Micul catehism: Utrenia ne aminteşte de Naşterea şi Învierea Domnului
Dintre cele şapte Laude bisericeşti, Utrenia are rânduiala cea mai dezvoltată şi mai solemnă. Potrivit Sf. Vasile cel Mare, această slujbă face ca „cele dintâi mişcări ale sufletului şi ale minţii să fie închinate lui Dumnezeu, ca să nu ne întoarcem grija spre nici un fel de lucru până când nu ne vom înălţa cu gândul la Dumnezeu, după cum e scris: Către Tine mă voi ruga, Doamne. Dimineaţa vei auzi glasul meu: dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea“.
Numeroase expresii din rugăciunile Utreniei confirmă faptul că, în perioada primară a Bisericii, această slujbă se oficia în ultima parte a nopţii: „pomeneşte pe cei ce strigă către Tine noaptea“ (rugăciunea VI); „pomeneşte, Doamne, pe cei ce priveghează şi cântă spre slava Ta...“ (rugăciunea V); „ne-ai chemat ca şi noaptea să ridicăm mâinile noastre... şi ne dă nouă să ajungem la începutul zilei“ (rugăciunea VIII). Aceste texte dovedesc faptul că rugăciunile se rosteau în timpul nopţii. Raportat la istoria mântuirii noastre, rugăciunea de dimineaţă ne aminteşte de patimile îndurate de Domnul de la miezul nopţii până la ziuă, adică ducerea Lui de la Ana la Caiafa, de scuipările, lovirile şi batjocurile îndurate. De asemenea, Utrenia aminteşte creştinilor de două mari evenimente din viaţa Mântuitorului, care au avut loc în ultima parte a nopţii: Naşterea şi Învierea Domnului. „Este cu cale, zicea în legătură cu acestă semnificaţie Sf. Simeon al Tesalonicului, a se face noaptea închipuirea naşterii şi arătării Mântuitorului cea după trup, de vreme ce noaptea S-a născut“. Iar Sf. Ciprian arăta că „trebuie să ne rugăm şi dimineaţa, pentru că prin rugăciunea de dimineaţă se pomeneşte Învierea Domnului“.
