„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
24 Dec, 2024
Micul catehism: Vrăjitoriile erau aspru pedepsite în perioada Vechiului Testament
Din cărţilor Vechiului Testament reiese că vrăjitoria, indiferent de formele pe care le-ar fi avut, nu era permisă poporului evreu. Cei care o practicau, precum şi cei care apelau la vrăjitori erau aspru pedepsiţi: „Pe vrăjitori nu-i lăsaţi să trăiască“ (Ieşire 22, 18). Într-o altă carte a Vechiului Testament, Levitic, s-a scris: „Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat: cu pietre să fie ucişi, că sângele lor este asupra lor“. Pedepsiţi erau şi cei care mergeau la vrăjitori: „Dacă vreun suflet va alerga la cei ce cheamă morţii şi la vrăjitori, ca să desfrâneze în urma lor, Eu voi întoarce faţa Mea împotriva sufletului aceluia şi-l voi pierde din poporul lui“ (Levitic 20, 6).
Pedepsiţi au fost nu doar evreii de rând, ci chiar şi regii şi împăraţii care au apelat la vrăjitori. Pe împăratul Manase l-a pedepsit Dumnezeu cu robie în Babilon, pentru că „trecut prin foc pe fiii săi în valea Ben-Hinom şi a făcut vrăjitorie, farmece şi magie; a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L“. De aceea, Cartea a doua a Cronicilor ne descoperă că: „A adus Domnul peste ei pe căpeteniile armatei regelui Asiriei, care l-au prins pe Manase cu arcanul şi l-au legat cu cătuşe de fier şi l-au dus la Babilon. Şi în strâmtorarea sa, el a căutat faţa Domnului Dumnezeului său şi s-a smerit foarte. Iar dacă s-a rugat, Dumnezeu l-a auzit şi i-a ascultat rugăciunea lui şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în regatul său. Şi a cunoscut Manase că Domnul este Dumnezeul cel adevărat“. Pe împăratul Saul l-a pedepsit Dumnezeu cu pierderea războiului cu filistenii şi cu moarte de ocară, pentru că a renunţat la Dumnezeu, apelând la vrăjitoarea din Endor. Evreii, poporul care aveau credinţa în adevăratul Dumnezeu, au avut în istoria lor şi momente de rătăcire de la adevărata credinţă, fiind influenţaţi de popoarele vecine, care erau idolatre. Pentru că era o abatere de la credinţa adevărată, creând în acelaşi timp confuzie între idolatrie şi adorarea adevăratului Dumnezeu, vrăjitoria era interzisă cu desăvârşire.
