Îndoiala duce la necredinţă, iar necredinţa la pierzare

Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor. Matei 13, 54-58

Locuitorii Nazaretului s-au îndoit de înţelepciunea şi de puterile divine ale Domnului Iisus Hristos. Într-o oarecare măsură şi noi ne asemănăm acelora. Uneori ne-am îndoit de existenţa Domnului Hristos, de activitatea Sa sau de cuvintele şi învăţătu­rile Sale, poate chiar şi de minu­- nile Sale, răstignirea şi Învierea Sa. Dacă luăm aminte la frag­mentul evanghelic de astăzi, vedem că pentru îndoiala şi necredinţa celor din jurul Său, Mântuitorul a hotărât să nu mai facă minuni în patria Sa. Cei de atunci se întrebau cu oarecare sarcasm: oare Acesta nu este fiul lui Iosif teslarul? Ştim prea bine că este rudă cu Iosif şi Simeon! Gândind astfel, ei res­pingeau divinitatea Mântui­to­rului. Cu ce i-ar fi deranjat dacă din cetatea lor s-ar fi ridicat un proroc? Făcând apel la raţiona­-m­ente strâmbe, clădeau strâmbe judecăţi. Numai o credinţă puter­nică şi bine fundamentată duce la convingeri şi fapte bune, plă­cute lui Dumnezeu. În schimb, îndoiala duce la necredinţă, iar necredinţa la pierzare.