Nimeni nu poate sluji la doi domni

Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept. Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea adevărată? Şi dacă în ceea ce este străin nu aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru? Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc. Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. Luca 16, 10-15

Ideea centrală a parabolei rostite de Domnul Hristos este aceea că nimeni nu poate sluji la doi domni. Obiectiv vorbind, este greu să fii devotat până la capăt celor doi. Vorbim aici despre ceva ce ţine de latura duhovnicească a vieţii. Ne spune Mântuitorul: „Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona”. În limbajul biblic, prin Mamona se înţeleg bunurile materiale. Aceste bunuri, personificate şi ridicate la rangul de dominantă filosofie a vieţii, ajung să fie asemănate cu diavolul, cel care este stăpânul lucrurilor aparent veşnice, dar în fapt înşelătoare şi distrugătoare de suflete. Încrederea în Mamona aduce o falsă înălţare, una egoistă şi lipsită de binecuvâtarea divină. Având încredere în ajutorul şi milostivirea lui Dumnezeu, devenim moştenitori ai vieţii în veşnicia Domnului Hristos.