„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu
Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Şi cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns. Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon! A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor! Dar Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei. Luca 7, 31-35
Printre cuvintele Domnului Iisus Hristos parcă sesizăm o undă de dezamăgire. „V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns”. Cei de atunci l-au privit pe Ioan Botezătorul cu suspiciune ori l-au desconsiderat, afirmând despre el că are demon. Pe Mântuitorul L-au acuzat că este prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Întotdeauna s-au găsit şi se vor găsi false motive de a ne eschiva de la împlinirea învăţăturilor Domnului Hristos. În goana noastră după bunurile materiale nu mai percepem nici mustrările lui Dumnezeu şi nici nu mai simţim mângâierile Sale. Dulce-amar este gustul depărtării de Dumnezeu. Denigrăm şi ne urâm semenii, fugim şi ne ascundem de adevăr, ignorăm poruncile Mântuitorului. Dacă noi înşine nu ne mai înţelegem, oare cum ne vor înţelege cei din jurul nostru, oare cum ne va înţelege Dumnezeu? Sfântul Maxim Mărturisitorul aşa ne învaţă: „Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu. Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi”.