„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
O mie de motive
Iar îngrămădindu-se mulţimile, El a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn dar semn nu i se va da decât semnul proorocului Iona. Căci precum a fost Iona un semn pentru Niniviteni aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru acest neam. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, mai mult decât Solomon este aici. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi, iată, mai mult decât Iona este aici. Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia care intră să vadă lumina. Luca 11, 29-33
***
Mereu s-au aflat în preajma Domnului Iisus Hristos persoane dornice de lucruri senzaţionale. Astăzi, cei care-L urmau pe Domnul Hristos au cerut un semn prin care să le dovedească autoritatea. Mântuitorul le-a amintit de Iona, profetul din Vechiul Testament. Paralela cu Iona are multe înţelesuri duhovniceşti. Aşa cum Iona a stat trei zile în pântecele chitului, la fel şi Mântuitorul, prin Învierea cea de a treia zi, va zdrobi puterea Iadului. Iona a fost un om trimis de Dumnezeu pentru îndreptarea celor depărtaţi de El, Domnul Hristos este mai mult decât atât. Dacă ninivitenii din vremea lui Iona s-au căit pentru păcatele lor, oare care va fi soarta celor care L-au prigonit pe Mântuitorul? Cum vom fi judecaţi noi cei care ştim de Înviere, însă ne complacem în indiferenţă? Noi de care semne avem nevoie pentru a ne pune ordine în viaţa duhovnicească? Fericitul Augustin aşa ne spune: „Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.”








