„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
O mie de motive
Iar îngrămădindu-se mulţimile, El a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn dar semn nu i se va da decât semnul proorocului Iona. Căci precum a fost Iona un semn pentru Niniviteni aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru acest neam. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, mai mult decât Solomon este aici. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi, iată, mai mult decât Iona este aici. Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia care intră să vadă lumina. Luca 11, 29-33
***
Mereu s-au aflat în preajma Domnului Iisus Hristos persoane dornice de lucruri senzaţionale. Astăzi, cei care-L urmau pe Domnul Hristos au cerut un semn prin care să le dovedească autoritatea. Mântuitorul le-a amintit de Iona, profetul din Vechiul Testament. Paralela cu Iona are multe înţelesuri duhovniceşti. Aşa cum Iona a stat trei zile în pântecele chitului, la fel şi Mântuitorul, prin Învierea cea de a treia zi, va zdrobi puterea Iadului. Iona a fost un om trimis de Dumnezeu pentru îndreptarea celor depărtaţi de El, Domnul Hristos este mai mult decât atât. Dacă ninivitenii din vremea lui Iona s-au căit pentru păcatele lor, oare care va fi soarta celor care L-au prigonit pe Mântuitorul? Cum vom fi judecaţi noi cei care ştim de Înviere, însă ne complacem în indiferenţă? Noi de care semne avem nevoie pentru a ne pune ordine în viaţa duhovnicească? Fericitul Augustin aşa ne spune: „Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.”