„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
05 Noi, 2024
Ochii sunt oglinda sufletului
Şi plecând ei din Ierihon, mulţime mare venea în urma Lui. Şi iată doi orbi, care şedeau lângă drum, auzind că trece Iisus, au strigat, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! Dar mulţimea îi certa ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David. Şi Iisus, stând, i-a chemat şi le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Zis-au Lui: Doamne, să se deschidă ochii noştri. Şi făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de ochii lor, şi îndată au văzut şi I-au urmat Lui. Matei 20, 29-34
Cei doi orbi amintiţi în pericopa evanghelică nu vedeau, dar nici lipsiţi de vedere nu erau. Vederea lor era una lăuntrică, vedeau cu ochii sufletului. Cele mărturisite de Evanghelia de astăzi au avut loc înainte de Intrarea în Ierusalim a Domnului Iisus Hristos. Erau ochi care priveau fără să vadă şi ochi care vedeau fără să privească. Cei fără vedere Îl simţeau pe Domnul Hristos cu ochii sufletului înainte de a-L vedea cu ochii trupeşti. De aceea L-au rugat pe Mântuitorul nu să li se dea darul vederii, ci să li se deschidă ochii. Ei deja vedeau prin puterea celorlalte simţuri, însă le lipsea vederea directă a chipului Fiului lui Dumnezeu. Dacă pentru o clipă ne vom pune în situaţia celor nevăzători, probabil vom preţui mai mult darul vederii şi mai ales darul ziditoarei vederi. Ochii sunt oglinda sufletului.
