Omul restaurat, punte către veşnicia îndumnezeită

Şi S-a suit pe munte şi a chemat la Sine pe câţi a voit, şi au venit la El. Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască, Şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii. Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; Pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii tunetului. Şi pe Andrei, şi pe Filip, şi pe Bartolomeu, pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu, şi pe Tadeu, şi pe Simon Cananeul, Şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut. Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce. Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire. Marcu 3, 13-21

Alegerea Apostolilor a fost momentul în care Domnul Iisus Hristos a readus pe om la responsabilităţile de la începutul creaţiei. Atunci Dumnezeu revărsa întreaga Sa binecuvântare asupra universului. Acum, prin Apostoli, Fiul lui Dumnezeu face din omul restaurat punte către veşnicia îndumnezeită. Numărul de 12 al ucenicilor este unul simbolic. Dacă în vechime urmaşii lui Avraam erau împărţiţi în 12 seminţii, acum, prin alegerea ucenicilor, atât poporul lui Israel, cât şi toate seminţiile pământului devin noul popor ales al lui Dumnezeu. Ucenicii aveau misiunea de a propovădui Evanghelia, de a vindeca bolile şi de a izgoni demonii. Ei nu au fost aleşi întâmplător; Domnul Hristos a privit în sufletul fiecăruia. Apostolii lucrau în numele Mântuitorului. Învăţau ceea ce Domnul Hristos i-a învăţat, vindecau boli prin puterea primită de la El, izgoneau demonii în numele Lui. Sfinţii Apostoli sunt stâlpii Bisericii şi ferestre ale binecuvântării divine.