Orbul Bartimeu, un misionar iubit de Dumnezeu

Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd iarăşi. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale. Marcu 10, 46-52

Dacă ne punem în situaţia orbului Bartimeu, vom putea înţelege ce înseamnă să fii orb. El nu vedea cu ochii, însă acest lucru nu l-a oprit să-L perceapă pe Dumnezeu altfel. Când Domnul Iisus Hristos l-a chemat, a sărit în picioare şi şi-a redobândit starea de fiu al lui Dumnezeu. Bartimeu se retrăsese din lume, nu mai stătea în picioare, îşi pierduse verticalitatea, și doar cerşea stând jos. Se simţea înjosit, era doar unul dintre cerşetorii din Ierihon. El a început să strige la Mântuitorul şi L-a numit Fiul lui David. Nici situaţia în care se afla, nici mustrările celor din jur nu l-au putut opri să-şi cerşească izbăvirea. Când Domnul Hristos l-a chemat, a îndrăznit şi s-a ridicat din condiţia de cerşetor. După întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu, Bartimeu era din nou un văzător al creaţiei divine. În toată agitaţia din Ierihon, doar Mântuitorul îi oferea nădejde şi pace. După vindecare, Bartimeu L-a urmat pe Hristos. Nu mai era un cerşetor uitat de lume, ci un misionar iubit de Dumnezeu.