„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide.”
Păcatul umbreşte conştiinţa
În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus. Şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el. Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său. Căci Ioan îi zicea lui: Nu ţi se cuvine s-o ai de soţie. Şi voind să-l ucidă, s-a temut de mulţime, că-l socotea pe el ca prooroc. Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Şi regele s-a întristat, dar, pentru jurământ şi pentru cei care şedeau cu el la masă, a poruncit să i se dea. Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă. Şi capul lui a fost adus pe tipsie şi a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. Şi, venind ucenicii lui, au luat trupul lui şi l-au înmormântat şi s-au dus să dea de ştire lui Iisus. Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu dar, aflând, mulţimile au venit după El, pe jos, din cetăţi. Matei 14, 1-13
Sfântul Ioan Botezătorul l-a mustrat pe Irod pentru viaţa imorală pe care o ducea. Conducătorul iudeilor a gândit că sacrificându-l pe Ioan nu va mai avea cine să-i atragă atenţia asupra păcatelor. Aceasta este dorinţa oricărui păcătos, de a nu-i mai aminti nimeni de faptele imorale pe care le-a săvârşit. Păcatul umbreşte conştiinţa celui ce-l săvârşeşte şi-i oferă o pseudofericire. Mulţi fraţi de-ai noştri îşi risipesc viaţa, familia, dragostea şi respectul faţă de sine prin viaţa imorală pe care o duc. Câte familii se destramă din acest motiv! Priviţi la Irod: în băutură şi în interminabile petreceri căuta să-şi adoarmă conștiinţa şi să-și ascundă faptele păcătoase. Cei imorali se simt deranjaţi de glasul conştiinţei. Domnul Hristos ne-a lăsat porunci pentru o viaţă morală şi responsabilă, pentru o viaţă în care dragostea rodeşte dragoste. Sfântul Ioan Gura de Aur aşa ne învaţă: „Păcatul este nedreptate; cine păcătuieşte fie se nedreptăţeşte pe sine, fie nedreptăţeşte pe altul”.





