„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Phidias şi cizmarul
A devenit aproape un sport naţional la noi ca, mai ales în media, toţi să-şi dea cu părerea despre toate. Majoritatea sunt doctorul-ştie-tot, specialişti în absolut orice domeniu, iar părerea lor "avizată", citiţi ghilimelele, constituie reper în toate privinţele. Puţină reţinere nu cred că ar strica din partea acestor oameni. Pe timpul lui Pericle, strălucitul general şi orator care a trăit cu cinci secole înainte de Hristos, în Atena locuia un vestit sculptor, Phidias. Opera sa cea mai importantă, statuia lui Zeus din Olimp, este considerată între cele şapte minuni ale lumii antice. Conducătorul Atenei îl însărcinase să dirijeze lucrările de construcţie a Acropolei şi decorare a Partenonului.
Phidias era un perfecţionist. Se spune despre el că şi-ar fi distrus operele originale, nemulţumit totuşi de modul în care lucrase la ele. După ce termina câte o statuie, Phidias prezenta noua sa capodoperă în agora ateniană. Odată, artistul a fost apostrofat de un cizmar, care privind cu atenţie cureluşele săpate în marmură pe picioarele statuii, explică cum se face o sanda. Mai departe, toţi cei prezenţi au tras concluzia că cizmarul avea dreptate. Phidias a luat repede statuia în atelier şi a corectat bretelele sandalelor. A doua zi a prezentat-o din nou şi tot din nou cizmarul a ridicat obiecţii, dar de data aceasta ele se refereau la forma genunchiului personajului dăltuit în piatră. Numai că, acum, Phidias i-a replicat scurt omului nemulţumit: "Nu mai sus de gleznă, cizmarule!"
