„În vremea aceea a venit Iisus de cealaltă parte a mării, în ținutul Gadarenilor. Iar după ce a ieșit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, care își avea locuința în
Poezii creștine
Bucurie
Zorica Latcu (...) Mi-a ars dogoarea frigurilor chipul, M-a fript la tălpi cu foc uscat nisipul. Ca sufletul de schimnic în pustie, Petrec adânc în tine, Bucurie! Când lutul meu se mistuie-n dogoare, În duh trimiţi mireasmă de răcoare. Când sufletul mi-e foc fără prihană, Îl potoleşti cu ploile de mană... (...)



.jpg)


