„În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a șas
Poezii creștine
Bucurie
Zorica Latcu (...) Mi-a ars dogoarea frigurilor chipul, M-a fript la tălpi cu foc uscat nisipul. Ca sufletul de schimnic în pustie, Petrec adânc în tine, Bucurie! Când lutul meu se mistuie-n dogoare, În duh trimiţi mireasmă de răcoare. Când sufletul mi-e foc fără prihană, Îl potoleşti cu ploile de mană... (...)