„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Postim în aşteptarea Mirelui Hristos
Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau. Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile. Le-a spus lor şi o pildă: Nimeni, rupând petic de la haină nouă, nu-l pune la haină veche, altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potriveşte la cea veche. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra. Şi nimeni, bând vin vechi, nu voieşte de cel nou, căci zice: E mai bun cel vechi. Luca 5, 33-39
În cuvintele şi faptele Domnului Iisus Hristos putem vedea cum cele vechi se împlinesc şi se înveşnicesc prin cele noi, adică toate principiile şi poruncile Legii Vechi îşi găsesc plinire prin cele săvârşite de El. Cei de atunci s-au întrebat de ce ucenicii Domnului Hristos nu posteau, iar cei ai lui Ioan Botezătorul posteau des şi făceau rugăciuni. Cărturarii şi fariseii erau prea legaţi de litera Legii. Ei vedeau postul doar ca pe o obligaţie formală şi nu ca pe un semn al dragostei pentru Dumnezeu. Mântuitorul, cu dragoste de părinte şi cu autoritatea unui divin Învăţător, nu i-a lăsat fără explicaţii: „Va veni o vreme când Mirele se va lua de la ei şi atunci vor posti”. Este, de fapt, ceea ce facem şi noi atunci când ne pregătim prin post, spovedanie şi împărtăşanie pentru marile sărbători dedicate Domnului Hristos. Postim în aşteptarea Mirelui Hristos nu de teama pedepsei, ci pentru emoţia reîntâlnirii cu El.