Preocupările zilnice şi moştenirea Împărăţiei cerurilor

Şi au venit la El saducheii care zic că nu este înviere şi-L întrebau zicând: Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris, că de va muri fratele cuiva şi va lăsa femeia fără copil, să ia fratele său pe femeia lui şi să ridice urmaş fratelui. Şi erau şapte fraţi. Şi cel dintâi şi-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaş. Şi a luat-o pe ea al doilea, şi a murit, nelăsând urmaş. Tot aşa şi al treilea. Şi au luat-o toţi şapte şi n-au lăsat urmaş. În urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie. Şi le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, când vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri. Iar despre morţi că vor învia, n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci a celor vii. Mult rătăciţi. Marcu 12, 18-27

Domnul Hristos ne vorbeşte astăzi despre înviere. Cei de atunci, în special saducheii, respingeau realitatea învierii. Era ceva nemaiauzit şi imposibil de acceptat. Ce logică are învierea? Cum vor fi oamenii la înviere? Toate aceste întrebări puneau minţile saducheilor la grele încercări. Sinceri să fim, şi noi ne cam poticnim când vine vorba de înviere. Însă, spre deosebire de saduchei, noi avem nezdruncinata mărturie a Învierii Domnului Hristos. Dacă toate s-ar termina aici, pe pământ, ce sens ar mai fi avut jertfa de pe Golgota a Mântuito­rului? De ce ar mai fi trebuit să se arate ucenicilor şi să-i întă­rească de realitatea învierii? Pentru bucuria învierii noi ne plecăm genunchii în rugăciune, ne întărim sufleteşte prin post şi spovedanie, sperăm în veş­nicia divină prin împărtă­şanie. Să fim preocupaţi cum folosim zilele vieţii pentru a putea moş­teni Împărăţia lui Dumnezeu.