Prezentare de carte: „Ale dumnezeieştilor cântări“

Cartea reprezintă prima editare a traducerii Cântărilor Sfântului Simeon Noul Teolog, făcută de Isaac Dascălul între anii 1802-1803 şi rămasă până acum în manuscris. Se remarcă printr-o deosebită frumuseţe şi inventivitate lexicală, redând cu multă fidelitate originalul grecesc ce pune mari probleme de echivalare traducătorului în limbile moderne. Transcrierea textului chirilic s-a făcut fără a aduce nici un fel de modificări sau aduceri la zi limbii folosite în epocă, tocmai spre a da cititorului o imagine nedistorsionată a limbajului bisericesc ce se conturase deja, devenind un fel de normă şi marcă a traducerilor nemţene.

Cântările Sfântului Simeon, cea mai înaltă şi cea mai personală scriere a sa, adună laolaltă trăirile sale mistice, în care L-a văzut şi a vorbit cu Dumnezeu faţă către faţă. Din ele reiese convingerea sa nu doar în posibilitatea, ci şi în necesitatea cunoaşterii dumnezeirii. Sfântul Simeon este susţinătorul unei vieţi adâncite în Tainele Bisericii, viaţă care l-a dus la propriile sale experieri ale lui Dumnezeu.

Sfântul Simeon Noul Teolog este unul dintre cei trei sfinţi cărora Biserica Ortodoxă le-a dat titlul de „Cuvântător de Dumnezeu“ (alături de Sfântul Apostol Ioan şi Sfântul Grigorie al Nazianzului). Scrierile sale, care au avut o înrâurire însemnată asupra „controversei isihaste“ din veacul al XIV-lea, sunt adânc întipărite în tradiţia mistică a Bisericii Ortodoxe, având ca fir călăuzitor conceptul că „oamenii pot şi trebuie a-L cunoaşte nemijlocit pe Dumnezeu“.

Născut în Galatia şi crescut la Constantinopol, Sfântul Simeon a intrat, din tinereţe, călugăr în Mănăstirea Studion, sub călăuzirea Cuviosului Simeon Evlaviosul. După aceasta, s-a nevoit în Mănăstirea Sfântului Mamas din Constantinopol, al cărei egumen a ajuns. Răbdând multe încercări şi necazuri în viaţa duhovnicească, a adormit în pace la 12 martie 1022.

Cartea care redă Cântările Sfântului Simeon Noul Teolog a apărut în prima ediţie anul acesta, la Editura Predania Ortodoxă şi numără 194 de pagini.

Traducătorul lucrării, Isaac Dascălul, este unul dintre cei mai mari dascăli de limbă greacă şi slavonă din Mănăstirea Neamţ, în secolul al XIX-lea, în timpul stăreţiei Cuviosului Paisie (Velicikovski). El a dat naştere la Neamţ unei adevărate şcoli de greacă, limba în care s-au scris cele mai multe lucrări ale Sfinţilor Părinţi, numărându-se printre cei dintâi dascăli de „elinie“ de acolo, alături de arhimandritul Macarie, ieromonahul Ilarion, ierodiaconul Grigorie Dascălul (viitorul mitropolit al Munteniei, canonizat în 2005), monahul Gherontie şi alţii.

Iată un fragment din Cuvântul 34 al Sfântului Simeon:

„Slavă, laudă, cântare, har fie Celui ce pre zidire dintru nefiinţă

Întru fiinţă cu singur Cuvântul şi cu voia Sa,

Toată o au adus, Dumnezeului tuturor celui întru Treimea

Ipostasurilor şi întru o fiinţă închinat!

Că un Dumnezeu iaste Sfânta Treime, Fiinţă mai presus de fiinţă,

Una în trei feaţe, şi în trei Ipostasuri

Nerăzliţite şi netăiate. O fire, o slavă,

O puteare iaste şi o voire aşijderea.

Aceasta singură iaste ziditoare a tuturor. Aceasta din tină pre mine tot

Formăluindu-mă, şi suflet dându-mi, m-au pus pre pământ,

Şi mi-au dat să văd lumina şi să privesc întru lumina aceasta

Pre lumea această simţită - Soarele zic, şi luna,

Stealele şi Ceriul, pământul şi marea, şi toate

Ceale ce să află în mijlocul acestora. Mi-au dat şi minte şi cuvânt“.