Prezentare de carte: Căsătoria ca taină, nu intră în sfera psihologiei, a fiziologiei sau a sociologiei

La Editura Patmos a apărut, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei, cartea cunoscutului teolog John Meyendorff, „Căsătoria“.

În acest studiu, este dezvoltată perspectiva creştină despre taina căsătoriei, arătându-se semnificaţiile fundamentale ale căsătoriei, provocările şi riscurile pe care le suportă această sfântă taină, în zilele noastre.

Cartea, alcătuită din 146 de pagini, tratează în cuprinsul ei aspecte importante din realităţile liturgice şi istorice ale acestei taine. În cadrul capitolelor care se succed şi sunt într-o strânsă legătură sunt reliefate dificultăţile practice care apar din înţelegerea greşită a fundamentalei legături dintre Căsătorie şi Euharistie.

„Singura noastră preocupare este căsătoria ca taină, adică un aspect care nu intră nici în sfera psihologiei, nici în cea a fiziologiei sau a sociologiei. Totuşi, convingerea autorului este că înţelegerea ortodoxă a tainei căsătoriei sugerează singura atitudine creştină posibilă faţă de majoritatea chestiunilor ridicate astăzi, în legătură cu căsătoria. Această înţelegere este categoric diferită de cea care prevalează, tradiţional, în creştinătatea apuseană; astfel, ea poate da naştere unor noi deschideri spre soluţii practice.

Însăşi noţiunea de căsătorie ca taină presupune faptul că omul nu este doar o fiinţă cu funcţii fiziologice, psihologice şi sociale, ci că este un cetăţean al împărăţiei lui Dumnezeu; adică, întreaga sa viaţă - şi îndeosebi momentele decisive - implică valori veşnice şi pe Dumnezeu însuşi“, aflăm din prefaţa cărţii.

Volumul de faţă articulează un răspuns creştin ortodox la provocările vremii, dorind să trezească interesul cititorilor faţă de responsabilităţile noastre în societatea modernă, seculară. „Sensul căsătoriei - ca taină - nu poate fi înţeles în afara aceluiaşi context euharistic. Biserica, încă din primele sale zile, a considerat instituţia legală sau socială a căsătoriei ca fiind transferată în realitatea împărăţiei doar dacă este încheiată între doi membri ai Trupului lui Hristos. Doar în Trupul lui Hristos pot doi oameni deveni, în chip cu adevărat creştin, trup unul altuia. Acesta este motivul pentru care, la început, căsătoriile erau binecuvântate în timpul dumnezeieştii Liturghii, la care mirele şi mireasa primeau Sfânta Împărtăşanie. Şi acest fapt era posibil doar în cazul primei căsătorii, pe care ambele părţi erau dispuse să o accepte ca legătură veşnică, ce nu poate fi stricată nici chiar prin moarte (...). Recunoscând în căsătorie o taină a împărăţiei lui Dumnezeu, Evanghelia creştină şi Biserica nu proclamă totuşi un fel de realitatea mistică, detaşată de ceea ce omul este cu adevărat. Credinţa creştină nu este doar un adevăr despre Dumnezeu şi împărăţia Sa, ci este şi un adevăr despre om. Într-adevăr, învăţătura creştină despre căsătorie este o fericită responsabilitate; ea dăruieşte satisfacţie legiuită sufletului şi trupului; arată ce înseamnă a fi cu adevărat om; revarsă asupra omului bucuria negrăită de a da viaţă, asemeni Ziditorului Său, Cel ce a dat viaţă primului om“, ne învaţă autorul acestei cărţi în Cuvântul de Încheiere. (Ciprian BÂRA)