Prezentare de carte: Copiii trebuie să ne cunoască ca pe nişte oameni reali

Vă aducem în atenţie o carte apărută la Editura Deisis: „Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă. Convorbiri, reflecţii şi alte sfaturi“

Autoarea este monahia Magdalena, care vieţuieşte în binecunoscută mănăstire ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Essex, Anglia.

Ucenică a arhimandritului Sofronie, maica Magdalena nu şi-a propus să se alăture în mod obligatoriu literaturii catehetice pentru copii, care în zilele noastre este într-o continuă abundenţă, dar a primit ascultare de a se ocupa şi discuta despre credinţa ortodoxă cu copiii şi tinerii care vizitau mănăstirea. Astfel, cu timpul, preocupările didactice ale maicii Magdalena s-au materializat mai întâi în volumul „Sfaturi pentru o educaţie ortodoxă a copiilor de azi“, iar mai recent a apărut şi volumul de faţă.

Cartea cuprinde trei capitole mari, şi se dovedeşte a fi rodul unei preocupări desfăşurate de-a lungul timpului cu discreţie şi responsabilitate exemplară pentru adevărul Bisericii lui Hristos, dar şi pentru persoana fiecărui copil concret în parte.

Deşi adresanţii iniţiali sunt copii ai lumii occidentale, apropiaţi ai contextului social în care trăieşte autoarea, cartea anticipează multe din întrebările şi problemele noi, cu care se confruntă părinţii, copiii şi tinerii noştri în România de astăzi.

„Împărtăşindu-şi cu generozitate experienţa de învăţător creştin care a asimilat profund întreaga literatură duhovnicească şi patristică pentru a putea da răspunsurile necesare fiecărui copil în parte, maica Magdalena ne oferă în volumul de faţă un adevărat catehism în duhul Sfântului Siluan“, precizează editorii cărţii, referindu-se la cuprinsul acestui volum.

Tema capitolului 1 ne arată că cei care vorbesc cu copiii au nevoie de o viziune asupra persoanei umane, aşa cum Dumnezeu ne cheamă să devenim pe fiecare dintre noi. Cel de al doilea capitol se concentrează asupra vocaţiei educatorului, de a fi un canal al unei tradiţii dătătoare de viaţă. Ultimul capitol al cărţii cuprinde o tratare mai deplină a unor teme selective, de interes special, desfăşurate sub forme de conferinţe într-un cadru mai oficial, cu tineri de peste 16 ani.

În prefaţa cărţii, autoarea precizează: „O mare parte a acestei cărţi tratează vorbirea despre religie, în timp ce majoritatea oamenilor au nevoie să-şi practice religia, şi mai puţin să vorbească despre ea. De-a lungul întregii cărţi folosesc cuvântul «învăţător» referindu-mă la toţi adulţii implicaţi în comunicarea credinţei copiilor, fie ei părinţi, prieteni, cateheţi, preoţi sau educatori de profesie. Dar aceşti adulţi, mai ales părinţii, n-au nevoie întotdeauna de o motivaţie nemijlocit didactică. Copiii creştini se simt uneori sufocaţi de o atmosferă «predicatorială» continuă. Din capul locului reamintesc adulţilor, care speră să înveţe ceva din această carte: copiii trebuie să ne cunoască ca pe nişte oameni reali, nu doar ca pe nişte educatori. Dacă credinţa în ţelul nostru înalt e bine întemeiată, atunci suntem vigilenţi fără să fim tensionaţi sau excesiv de didactici. Dacă învăţătorii sunt ei înşişi copii recunoscători ai Părintelui nostru ceresc, atunci copiii noştri vor învăţa din atitudinea noastră mai mult decât din orice altceva“.