Prezentare de carte: „Cum îţi sunt gândurile, aşa îţi este şi viaţa“

Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa

Cartea cuprinde interviuri, convorbiri, sfaturi şi apoftegme ale unuia dintre cei mai de seamă părinţi duhovniceşti din Serbia veacului al XX-lea, adunate din convorbiri avute cu fii duhovniceşti, adresate cu precădere mirenilor, în mijlocul cărora stareţul Tadei şi-a împlinit misiunea. O parte a acestor materiale circulau în perioada comunistă, printre credincioşii ortodocşi sârbi, sub formă dactilografiată. Părintele stareţ Tadei a fost un îndrumător duhovnicesc dăruit cu multe harisme, ce a călăuzit poporul sârb asemenea părintelui Cleopa în România - pe care l-a şi întâlnit prin anii 1970, la Mănăstirea Sihăstria. Un aspect interesant din viaţa stareţului Tadei, mărturisit de cei ce l-au cunoscut îndeaproape, este faptul că părintele era de origine română, slujirea sa săvârşindu-se în mijlocul unei masive comunităţi româneşti din răsăritul Serbiei.

Iată câteva fragmente din conţinutul cărţii: „- Cum trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu? - Lui Dumnezeu trebuie să ne rugăm precum părintele Ioan din Kronstadt. El citea rugăciunile cu luare-aminte, iar la unele cuvinte simţea cum inima i se încălzea şi în suflet i se revărsa pace şi bucurie, iar apoi se ruga cu simţire. Cuvintele rugăciunii trebuie rostite având credinţa că Domnul vă priveşte şi vă ascultă. Iar dacă în timpul rugăciunii se iveşte ceva în inimă, «prindeţi-l», şi vă ţineţi de rugăciune - «staţi» în ea“. „Omul care poartă în sine Împărăţia lui Dumnezeu răspândeşte în jur gânduri sfinte, gânduri dumnezeieşti. Împărăţia lui Dumnezeu făureşte în noi atmosfera Împărăţiei cerurilor, spre deosebire de atmosfera de iad a cugetului pe care o răspândeşte în jur omul ce poartă în inima sa iadul. Rolul creştinilor în lume este să curăţească atmosfera din lume şi să lărgească Împărăţia lui Dumnezeu. Lumea trebuie cucerită prin păstrarea atmosferei cereşti în noi, căci de vom pierde Împărăţia lui Dumnezeu din lăuntrul nostru nu ne vom mântui nici noi, şi nici semenii noştri. Cel ce poartă în lăuntrul său Împărăţia lui Dumnezeu, acela o va împărtăşi în chip nevăzut şi celorlalţi. Oamenii vor fi atraşi de pacea şi căldura noastră, vor dori să fie împreună cu noi şi, treptat, atmosfera cerurilor va pune stăpânire pe ei, îi va birui. Nici măcar nu este nevoie să vorbim oamenilor despre asta, cerul va izvorî din noi şi, în tăcere - sau vorbim despre cele mai obişnuite lucruri -, acesta străluceşte din noi chiar şi fără să ne dăm seama de asta.

În cel lipsit de ascultare nu se va sălăşlui Împărăţia lui Dumnezeu, căci acesta va vrea întotdeauna să se facă voia lui şi nu voia lui Dumnezeu. În Împărăţia cerurilor nu sunt cu putinţă împărăţii în Împărăţie. Asta au vrut „duhurile căzute“ şi de aceea au căzut de la Domnul, Împăratul Slavei“.

Cartea a apărut în anul 2005 la Editura Predania, are 198 de pagini şi face parte din colecţia „Părinţi duhovniceşti“. A fost tradusă din limba sârbă de Valentin-Petre Lică.