Prezentare de carte: Dacă însetăm după rugăciune, este un semn bun

Semnalăm apariţia cărţii „Viaţa duhovnicească a creştinului ortodox“, apărută cu binecuvântarea Preasfinţitului Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului.

Cartea arhimandritului Serafim Alexiev, tradusă de Valentin-Petre Lică, a apărut la Editura Predania şi ne oferă câteva poveţe folositoare vieţii duhovniceşti a creştinului de astăzi.

În cele nouă capitole ale cărţii, arhimandritul Serafim Alexiev ne învaţă ce este viaţa duhovnicească, ne descrie lupta pe care trebuie să o depună creştinul în demersul său spre mântuire, arătându-ne, în acelaşi timp, temeiurile vieţii duhovniceşti şi condiţiile de întreţinere ale acestei vieţi.

Din primele capitole ale cărţii, aflăm că „viaţa duhovnicească este şi mişcare, şi luptă. Mişcarea în viaţa duhovnicească se cuvine să fie îndreptată înainte şi în sus, spre atingerea desăvârşitei asemănări cu Dumnezeu. De se opreşte omul a se mai mişca înspre Dumnezeu, începe să se sfărâme lăuntric, semn al morţii sufleteşti. Lupta în viaţa duhovnicească este nevăzută, căci duhul care o poartă este nevăzut. Nu se cade ca ea să fie îndreptată împotriva oamenilor văzuţi, cu care noi, adesea, din neînţelegere, intrăm în relaţii de vrăjmăşie, ci împotriva patimilor din noi şi a dracilor din afara noastră. Acestea sunt întărite şi de Sfântul Apostol Pavel, prin cuvintele sale minunate: „Căci nu este nouă lupta împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva începătoriilor, şi a stăpâniilor, şi a ţiitorilor lumii întunerecului veacului acestuia, împrotiva duhurilor vicleniei întru cele cereşti, adică împotriva dracilor“.

Într-un limbaj simplu, clar şi accesibil oricărui cititor autorul acestei cărţi ne oferă şi leacuri de vindecare a vrajbei dintre oameni şi a mândriei care strică armonia vieţii duhovniceşti a creştinului ortodox.

Astfel, excursul părintelui Serafim despre viaţa duhovnicească, medicamentele şi înţelesurile ei ne arată calea pe care trebuie să meargă orice următor al lui Hristos, arătând că rugăciunea şi taina spovedaniei sunt barometrele duhovniceşti ale stării sufleteşti a fiecărui creştin.

„Nevoinţa rugăciunii este barometrul duhovnicesc care arată cum este vremea sufletului nostru. Dacă însetăm după rugăciune, este un semn bun. El arată că sufletul nostru este viu şi însetează după Dumnezeu. De va pieri, însă, această sete sfântă pentru vorbire în rugăciune cu Dumnezeu, este un semn rău, anume că păcatul a umplut sufletul cu întunericul său şi că suntem aproape de acea stare vrednică de plâns, care se numeşte moarte duhovnicească. Dintr-o astfel de moarte duhovnicească ne poate învia doar Dumnezeu, prin minunea pocăinţei noastre personale. El ne întoarce iarăşi la rugăciune şi la râvnă“, ne învaţă părintele arhimandrit.

Cartea, apărută la Bucureşti, la Editura Predania, are 281 de pagini şi a fost tradusă după originalele în limba bulgară.