Prezentare de carte: Istoria şi timpul nu au aceeaşi morfologie în toate locurile

Cititorii iubitori de literatură duhovnicească au posibilitatea să citească o nouă apariţie dedicată monahismului creştin. „Harisma filosofiei duhovniceşti“, carte scrisă de părintele lector dr. Picu Ocoleanu, ce a apărut la Editura Christiana şi se prezintă ca o introducere în genealogia teologică a monahismului creştin.

Volumul de faţă dezvoltă în cele două părţi mari ale sale, „Genealogia teologică a monahismului creştin“ şi „Monahismul ca filosofie profetică“ ideea că, deşi problema genealogiei monahismului creştin nu este nouă, ba chiar a fost discutată secole de-a rândul, mai suportă aspecte care ar trebui lămurite, mai ales în contextul interculturalităţii şi interreligiozităţii europene. Acest lucru se sprijină şi pe rezultatele cercetării mai noi în domeniu, începând din anii â60, care au adus noi perspective în acest domeniu.

Autorul arată la începutul cărţii că studiile recente pornesc în rezolvarea genealogiei monahismului creştin de la evidenţierea succesului extraordinar de care s-au bucurat apocrifele iudaice în cadrul monahismului.

Sunt evideţiate, în acest compendiu ştiinţific şi duhovnicesc, aspecte privind relaţia dintre ascetismul iudaic şi fenomenul monahal creştin, urmarea lui Hristos ca temei al monahismului creştin şi caracterul spontan al apariţiei monahismului creştin.

Autorul subliniază, prin acest rod al muncii sale, că monahismul creştin este un fenomen eclezial, ale cărui rădăcini trebuie căutate în viaţa Bisericii, şi nu în altă parte.

„Desigur, în literatura ascetico-monahală descoperim influenţe, în special provenind din filosofia greacă, dar acest lucru nu caracterizează monahismul ca atare. Ci, mai curând, Biserica în ansamblul său. Elementele de cultură elenistică din monahism sunt preluate pe filiera vieţii bisericeşti şi nu prin intermediul unor influenţe externe, exercitate direct asupra lui. Aşa se face că, atunci când Biserica se autodefineşte în primele veacuri, o va face ca filosofie adevărată, trimiţând la acest modus vivendi. Cum în limbajul uzual de la sfârşitul antichităţii târzii termenul de filosofie începe, la un moment dat, să desemneze viaţa virtuoasă şi ascetică, nu este de mirare că episcopul Narcis al Ierusalimului se va retrage în pustie pentru a putea vieţui filosoficeşte şi că Sfântul Antonie cel Mare îl defineşte pe monah ca «om raţional»“, lămureşte părintele Picu în concluziile cărţii.

Volumul atrage atenţia că şi acolo unde există diferenţe cronologice semnificative trebuie să se ţină cont de faptul că istoria şi timpul nu au aceeaşi morfologie în toate locurile.

Autorul acestei cărţi, părintele Picu Ocoleanu, s-a născut în anul 1974 şi este doctor în Teologie al Universităţii din Nurnberg, în prezent fiind lector al Universităţii din Craiova şi membru la Societăţii europene de cercetare în domeniul eticii. (Ciprian BÂRA)