Prezentare de carte: Logoterapia şi asemănarea ei cu Tradiţia Ortodoxă

Semnalăm cititorilor noştri cartea „Psihologia existenţialistă şi Psihoterapia ortodoxă“, apărută la Editura Bizantină.

Scrisă de Mitropolitul Hierotheos Vlachos, cartea a fost tradusă în româneşte de drd. Nicuşor Deciu, căruia îi aparţin şi introducerea şi aparatul critic al cărţii.

Cartea este formată din două părţi mari: „Logoterapia lui Victor Frankl“ şi „Psihoterapia Ortodoxă“, structurate fiecare în 5 capitole importante, dintre care amintim: „Diferenţa dintre logoterapie şi psihanaliză“, „Înrudirea dintre logoterapie şi teologia neptică“, „Principiile de bază ale teologiei neptice“, „Isihasmul Ortodox“ ş.a.

Cartea vrea, în mare măsură, să arate că psihoterapia ortodoxă nu este un sistem intelectual ce poate fi trăit şi aplicat într-o mentalitate individualistă, ci este, mai de grabă, realistă şi adevărată, deoarece se aplică în spaţiul ei firesc, care este comunitatea eclezială. De asemenea, volumul de faţă este un răspuns bisericesc la această nevoie acută şi universală de terapie.

Autorul, un cunoscut ierarh şi teolog din Grecia, bazându-se pe tradiţia biblică şi patristică care conţine foarte mute expresii ca: tămăduire, vindecare sau terapie sufletească, arată, şi prin acest nou volum, o gijă deosebită pentru rezolvarea problemelor existenţiale ale epocii în care trăim.

Referindu-se la problematica psihoterapiei în general şi a cărţii de faţă în special, autorul precizează în „Prologul“ cărţii: „în paginile următoare, voi încerca să observ şcoala psihologică contemporană, numită logoterapie, actualitatea ei, şi, în anumite puncte, asemănarea ei cu Tradiţia Ortodoxă“.

Redăm în continuare un scurt text din capitolul „Principiile de bază ale teologiei neptice“: „Părinţii îndumnezeiţi, cu discernământ, lucrează mai mult ca medici care-l vindecă pe om decât ca sfătuitori juridici şi legislatori. Văd boala oamenilor concreţi şi încearcă să-i vindece, să-i ajute să dobândească ochi bun şi în continuare să-i lase să înainteze pe drumul lor. Nu forţează libertatea fiilor lor duhovniceşti, din moment ce nu au intenţia de a dobândi fani. Le indică ţinta înaltă la care trebuie să ajungă, din moment ce aceasta se leagă intim de ontologia existenţei lor, le indică încă şi mijloacele terapeutice şi îi ajută în momentele de slăbiciune.

Aceşti oameni îndumnezeiţi, Părinţii neptici, pot să adapteze terapia fiecărui bolnav, au posibilitatea de a exercita această responsabilă şi importantă operă tocmai pentru că ei înşişi sunt vindecaţi, sunt personalităţi integrale.“

Noua carte apărută la Bucureşti are 111 pagini şi continuă seria de volume a Mitropolitului Hierotheos în această direcţie nouă a teologiei contemporane.