Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Prezentare de carte: Se reeditează „Filocalia“ românească

Prezentare de carte: Se reeditează „Filocalia“ românească

Data: 28 Mai 2008

Semnalăm apariţia, la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, a primului volum din „Filocalia“, eveniment ce deschide calea reeditării, în perioada următoare, a tuturor celor 12 volume datorate regretatului părinte profesor Dumitru Stăniloae.

„Filocalia“, sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi, este o colecţie de scrieri ascetice şi mistice alcătuite de Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti din Răsărit între secolele al IV-lea şi al XIV-lea. Traducerea românească, realizată de părintele Stăniloae, a avut la bază textul grec al „Filocaliei“, alcătuit de către Sfântul Nicodim Aghioritul şi tipărit în 1782 la Veneţia. Pentru locurile obscure, a consultat şi traduceri româneşti mai vechi. Faţă de ediţia greacă, traducătorul român a făcut unele modificări în ceea ce priveşte alegerea şi atribuirea textelor din „Filocalia“ greacă, despre care a relatat amănunţit în introducerile respectivelor volume. Munca de traducere a „Filocaliei“ a durat aproape o jumătate de secol: primul volum a apărut în 1946 la Sibiu, de sărbătoarea Naşterii Domnului, iar ultimul a văzut lumina tiparului în 1991 la praznicul Învierii. De remarcat este faptul că textul scrierilor Sfinţilor Părinţi a fost îmbogăţit de părintele Stăniloae prin introduceri şi numeroase note de subsol, menite să-l ajute pe cititor în înţelegerea acestor scrieri.

De apariţia „Filocaliei“ în limba română s-au bucurat monahii, preoţii, credincioşii râvnitori, dar şi intelectualii, după cum mărturisea Andrei Pleşu cu prilejul Congresului Internaţional de la Bucureşti dedicat centenarului naşterii părintelui Stăniloae: „Am rezistat în anii grei ai dictaturii, printre altele, citind «Filocalia». Am rezistat spiritualmente, sufleteşte, intelectualmente stând de vorbă cu cei care citeau şi ei «Filocalia». Era un eveniment când apărea un nou volum al «Filocaliei», «vestea cea bună» a apariţiei se răspândea deîndată şi începea imediat o cursă pentru a face rost de un exemplar“.

Primul volum al „Filocaliei“ cuprinde scrieri ale sfinţilor Antonie cel Mare, Evagrie Ponticul, Ioan Casian, Nil Ascetul, Marcu Ascetul, Diadoh al Foticeii şi Isaia Pustnicul, trăitori în secolele IV-V.

„Filocalia“ nu se adresează numai monahilor; ea poate fi de folos oricărui creştin doritor de creştere în viaţa duhovnicească, de curăţire de patimi şi înaintare către Dumnezeu. Toate cuvintele Părinţilor din „Filocalie“ cuceresc prin frumuseţea lor; aceasta deoarece autorii acestora au vorbit din propria lor experienţă, din trăirile lor, din lupta lor împotriva patimilor şi din bucuria întâlnirii cu Dumnezeu. Oferim cititorilor noştri ca exemplificare un mic fragment din Cuvântul despre rugăciune al lui Evagrie Ponticul: „Nu te ruga să se facă voile tale, căci acestea nu se acoperă întru totul cu voia lui Dumnezeu, ci roagă-te mai bine precum ai fost învăţat, zicând: «Facă-se voia Ta» în mine. Şi în tot lucrul aşa să te rogi, ca să se facă voia Lui. Căci El voieşte ceea ce e bine şi folositor sufletului tău. De multe ori, rugându-mă, am cerut să mi se împlinească ceea ce am socotit eu că e bine, şi am stăruit în cerere, silind fără judecată voia lui Dumnezeu; nu I-am lăsat lui ca să rânduiască mai bine aceea ce ştia că este de folos. Iar primind, m-am scârbit pe urmă foarte, că n-am cerut mai bine să se facă voia lui Dumnezeu. Căci lucrul nu mi-a folosit aşa cum credeam“. (pr. Bogdan DEDU)