„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide.”
Prin Învierea lui Hristos, am fost „condamnați” la nemurire
Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte "locul Căpăţânii". Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare. Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul. Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu! Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea, care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim. (Marcu 15, 22/ 25/ 33-41)
***
Pătimirile Domnului Iisus Hristos ne găsesc în fiecare an având alte trăiri sufleteşti. Uneori suntem impresionaţi, alteori trecem impasibili pe lângă răstignirea Sa. Jertfa Mântuitorului dă o altă valoare vieţii şi sufletului omului. Crucea Sa nu mai este un obiect de tortură, ci a devenit o scară spre rai. În jurul Crucii s-a strâns omenirea întreagă şi îşi plânge păcatele. Găsim aici pe ucenicii înfricoşaţi, pe mironosiţele descurajate, pe Maica Domnului având inima sfâşiată de durere. Cerul s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, catapeteasma Templului s-a rupt. Toţi vorbeau despre un sfârşit, însă Domnul Hristos izbăvea lumea din robia păcatului. Crucea, cununa de spini, piroanele, pe toate le-a îndurat Mântuitorul pentru fiecare dintre noi. Păcatele noastre sunt lovituri de bici, ascuţişuri de piroane şi spini înţepători. Sfântul Iustin Popovici aşa mărturiseşte: „Oamenii L-au condamnat la moarte pe Dumnezeu, iar Dumnezeu prin Învierea lui Hristos l-a «condamnat» pe om la nemurire”.





