„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
Prin Învierea lui Hristos, am fost „condamnați” la nemurire
Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte "locul Căpăţânii". Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare. Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul. Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu! Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea, care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim. (Marcu 15, 22/ 25/ 33-41)
***
Pătimirile Domnului Iisus Hristos ne găsesc în fiecare an având alte trăiri sufleteşti. Uneori suntem impresionaţi, alteori trecem impasibili pe lângă răstignirea Sa. Jertfa Mântuitorului dă o altă valoare vieţii şi sufletului omului. Crucea Sa nu mai este un obiect de tortură, ci a devenit o scară spre rai. În jurul Crucii s-a strâns omenirea întreagă şi îşi plânge păcatele. Găsim aici pe ucenicii înfricoşaţi, pe mironosiţele descurajate, pe Maica Domnului având inima sfâşiată de durere. Cerul s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, catapeteasma Templului s-a rupt. Toţi vorbeau despre un sfârşit, însă Domnul Hristos izbăvea lumea din robia păcatului. Crucea, cununa de spini, piroanele, pe toate le-a îndurat Mântuitorul pentru fiecare dintre noi. Păcatele noastre sunt lovituri de bici, ascuţişuri de piroane şi spini înţepători. Sfântul Iustin Popovici aşa mărturiseşte: „Oamenii L-au condamnat la moarte pe Dumnezeu, iar Dumnezeu prin Învierea lui Hristos l-a «condamnat» pe om la nemurire”.