Prin puterea Crucii faptele şi credinţa noastră capătă sens

Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie; Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui. Că ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Cu adevărat însă spun vouă: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu. Luca 9, 23-27

Domnul Iisus Hristos, după ce a vorbit ucenicilor Săi despre pătimirile şi Învierea Sa, le-a arătat care este calea de parcurs în această viaţă. Finalitatea acestui drum trebuie să fie viaţa din Împărăţia lui Dumnezeu. Mântuitorul nu forţează pe nimeni, ci lasă fiecăruia dintre noi libertatea de a alege momentul când pornim pe calea mântuitoarelor Sale învăţături. În acest demers avem nevoie de voinţă şi determinare pentru a putea deveni autentici fii ai lui Dumnezeu. Următori ai Domnului Hristos nu putem fi fără Cruce. Sfânta Cruce ­este cea care ne transformă din ins în persoană, din muritor în nemuritor. Prin puterea Crucii faptele şi credinţa noastră capătă sens. Ea trebuie dusă cu responsabilitate, demnitate şi cu smerenie. Sfânta Cruce este armă şi scut, veşmânt şi hrană, lacrimă şi bucurie. Sfântul Atanasie cel Mare aşa ne învaţă: „Domnul Hristos a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţisându-ne”.