Putem dobândi sfinţenia printr-o credinţă puternică

Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul. Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. Luca 4, 22-30

Ne mărturiseşte Evanghelia că după ce Domnul Iisus Hristos a citit în sinagoga din Nazaret un pasaj din profetul Isaia, cei din localitate au avut ceva nedumeriri la adresa Sa. Plecând de la premisa că niciodată nu s-a ridicat un profet din Nazaret, ei au pus la îndoială activitatea profetică a Domnului Hristos. Probabil aşteptau pe cineva care era din altă parte a Ţării Sfinte. Logica lor a fost simplă: Cel din faţa lor era un cunoscut de-al lor, era fiul lui Iosif teslarul. Mântuitorul le-a amintit de spusa rabinică, şi anume că niciodată un proroc nu a fost bine primit în patria sa. Le-a dat ca exemplu pe Ilie, profetul din Vechiul Testament. Şi el a fost contestat asemeni Domnului Hristos. Cu mâhnire putem constata că şi atunci, dar şi acum, există tendinţa de a pune la îndoială sfinţenia. Sfântul Ilie, prin viaţa sa, ne arată că starea de sfinţenie o putem dobândi doar printr-o credinţă puternică şi prin binecuvântarea lui Dumnezeu.