Rânduieli liturgice: „Iată, Mirele vine în miezul nopţii“

În denia zilei de marţi, care se oficiază în bisericile ortodoxe luni seara, se vorbeşte de înviere, iertare şi viaţă veşnică. Denia aminteşte de cuvintele lui Hristos care a prevestit distrugerea templului din Ierusalim, moartea şi Învierea Sa, dar şi semnele vremurilor de pe urmă. Un accent deosebit se pune pe parabola celor 10 fecioare care zăbovesc la uşa cămării Mirelui: 5 înţelepte, care aşteaptă cu candelele pline, şi 5 neînţelepte, care aşteaptă cu candelele rămase fără ulei, îndemnul acestei zile fiind privegherea.

Evanghelia deniei este de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, capitolul al XII-lea. Ea ne relatează de fapt câteva elemente şi momente întâmplate după învierea lui Lazăr. Cei care fuseseră părtaşi la această minune mărturiseau despre felul în care Mântuitorul Iisus Hristos îl înviase pe Lazăr cel mort de patru zile, arătându-ne noul înţeles al morţii. Era în preajma praznicului Paştilor evreilor şi un grup de prozeliţi greci veniseră special la Ierusalim pentru praznic. Aceştia l-au rugat pe Filip să le mijlocească o întrevedere cu Mântuitorul. La auzul acestei cereri, Mântuitorul rosteşte cuvintele: „A venit ceasul ca să se preamărească Fiul Omului“, şi apoi continuă arătând noul înţeles al morţii prin care avea să treacă şi El. De aceea spune: „Adevărat, adevărat vă spun vouă că dacă grăuntele de grâu când cade în mormânt nu va muri, rămâne numai el, iar dacă va muri aduce roadă multă“. Asemeni acestui grăunte de grâu care, semănat sub brazdă, moare şi învie, aducând cu el rod înzecit în spic, şi trupul creştinului trece prin moarte la viaţă aducând rod înzecit la învierea cea de obşte. Ca un grăunte de grâu trupul lui Hristos, noul Adam, ascuns în pământ rodeşte pentru întreg neamul omenesc.

Evanghelia ne vorbeşte şi despre făgăduinţa Mântuitorului Hristos. Acolo unde va fi El după Patimă şi după Înviere, adică în slava Părintelui ceresc, vor fi şi cei care vor sluji cu el în Duh şi în Adevăr aici, pe pământ.

Pomenirea celor zece fecioare aflate în aşteptarea Mirelui revelează optimismul Ortodoxiei, chiar în apropierea sfârşitului vieţii pământeşti. Biserica îl aşteaptă pe Hristos ca Judecător şi El vine către ea ca un Mire: „Iată, Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este, iarăşi, cea pe care o va afla lenevindu-se…“ - cântăm la primele trei denii din această săptămână. Pentru sfintele muceniţe, Hristos este „Mirele“. Însă, şi pe cei ce-şi asumă osteneala duhovnicească a Postului Mare ca pe o jertfă, ca pe o mucenicie şi ca pe o mărturie, Hristos îi întâmpină ca un Mire. Aşa cum le-a întâmpinat pe cele cinci fecioare înţelepte, pe care le-a recunoscut pentru că S-a recunoscut pe Sine în faptele lor.