Răspunsuri duhovniceşti: Aspecte ale relaţiei dintre om şi Dumnezeu

Preacucernice părinte Gheorghe Pârva, cum a evoluat concepţia primelor veacuri vizavi de întruparea şi prezenţa Cuvântului lui Dumnezeu în Sfânta Biserică?

La începuturile Bisericii primare, creştinismul nu poseda un corp de doctrine bine stabilit. Fără îndoială, credinţa era una clară, însă doctrina primelor două secole nu se structurase încă în forme cristalizate şi precise. Spiritele viguroase ale timpului puseseră în discuţie numeroase aspecte ale relaţiei dintre om şi Dumnezeu, precum şi tema Întrupării Cuvântului sau a "Logosului înomenit". Credinţa creştină trebuia exprimată clar, iar termenii filosofiei antice ofereau un mediu excelent pentru această preţioasă lucrare. Dintre toţi gânditorii creştini ai acelor timpuri, Clement din Alexandria a făcut un prim pas pentru expunerea doctrinei Bisericii cu ajutorul termenilor filosofici, în vederea atenuării exagerărilor ce veneau, de cele mai multe ori, din partea gnosticilor.

Cu toate acestea, gândirea lui a fost considerată de multe ori prea conciliantă, iar limbajul prea savant şi prea obscur pentru a putea da o orientare decisivă terminologiei bisericeşti. În această conjunctură apare Origen, cel ce face din învăţătura Bisericii o simfonie accesibilă şi plăcută pentru auzul tuturor creştinilor. Nu a avut numai capacitatea de a da un corp doctrinar credinţelor creştine, ci şi curajul de a o face. Personalitatea lui s-a impus încă de la început pentru că purta întru sine integritatea teologică a unui erudit învăţat şi excelent exeget al Sfintelor Scripturi. De multe ori, atunci când se organizau diverse întruniri teologice pentru lămurirea anumitor teme, Origen era chemat în mijlocul adunării pentru a menţine echilibrul.

Prin amploarea operei şi prin profunzimea spiritului, Origen îi depăşeşte cu mult pe gânditorii timpului său. Fecunditatea sa literară este extraordinară. Origen este cel care a susţinut cu tărie faptul că hermeneutica textului Evangheliei Sfântului Ioan trebuie privită într-o perspectivă soteriologică. Cu toate că a fost condamnat pentru unele alunecări, Origen şi teologia sa au rămas normativ pentru doctrina primelor veacuri creştine.

Putem lega realitatea primului sinod ecumenic, de pildă, de actualitatea noastră cotidiană şi de prezenţa noastră în viaţa liturgică a Bisericii?

Problema convocării primului sinod ecumenic se leagă, fără doar şi poate, de alunecarea ereticului Arie din Alexandria, cel care spunea că Fiul ar fi cea mai perfectă creatură a Tatălui. Combaterea acestui rătăcit a fost o mare biruinţă a credinţei celei adevărate şi, în acelaşi timp, o dovadă a faptului că Biserica noastră este "Una, Sobornicească şi Apostolească", clădită prin Botezul Crucii Mântuitorului Hristos. Pentru credincioşii de astăzi, aceste momente deosebit de importante din viaţa Bisericii ar trebui ţinute şi însuşite cu sfinţenie. Dincolo de aspectele dure şi greu de depăşit care fac din criza economică, de exemplu, o povară greu de suportat, Biserica rămâne reperul numărul unu pentru viaţa noastră. Aici, în acest spaţiu sacru, numai în legătură cu trecutul putem învinge prezentul pentru a privi glorioşi spre viitor.