Răspunsuri duhovniceşti: Aşteptările părinţilor de la copii

Preacucernice părinte Alin Balica, a început şcoala; părinţii au fel de fel de aşteptări de la copiii lor. Care trebuie să fie aşteptările unui părinte creştin de la copilul său?

Aş pleca de la o definiţie, şi anume de la aceea că educaţia este o artă dificilă care se realizează în numele perfecţionării personalităţii umane. Şi aţi amintit în întrebarea dumneavoastră un termen, şi anume acela de "părinte creştin". În acest context, fără a minimaliza rolul tuturor celorlalte materii, nu pot să nu remarc faptul că ora de religie este singura oră din curriculumul naţional ce pune, în mod serios, probleme esenţiale în discuţie: ale vieţii şi ale omului. Însă, nici societatea, nici cultura nu se mai definesc în raport cu elementul religios. De asemenea, ştiinţa, tehnica, artele, învăţământul, viaţa economică, statul se situează în afara sferei religioase. Mai mult decât atât, structura morală şi afectivă a vremii noastre este specific laică. Presiunea mediului socio-cultural e uriaşă în societatea modernă. În lumea desacralizată şi secularizată, în care nihilismul a invadat conştiinţa omului, Dumnezeu nu mai este primit, fiind înlocuit prin tehnică, psihanaliză, solidaritate socială. Deşi sunt voci care resping funcţionarea orei de religie în şcoala publică, în numele laicităţii statului şi a libertăţii de gândire, nu mi se pare normal ca, într-o societate pluralistă, să nu se audă vorbindu-se de Biblie în şcoală, măcar pentru ca moştenirea noastră culturală să nu devină de neînţeles. Ţinând seama de faptul că formarea tinerilor prin sistemul de învăţământ se cere a fi multidirecţională şi polivalentă, şcoala pregătind individul în perspectivă intelectuală, morală, civică, estetică, componenţa religioasă adăugându-se în mod firesc, organic, cred că aşteptările unui părinte creştin de la copilul său trebuie să urmărească atingerea tuturor acestor deziderate.

Un părinte trebuie să ştie că educaţia furnizată de şcoală nu e completă. Nici a Bisericii fără şcoală.

De ce nu este completă?

Pentru că nu face referiri la suferinţă, umilinţă, nedreptatea din lume pentru a pregăti pe copil pentru şocul psihologic care se naşte la ruperea lui de familie, când află că pe lume sunt semeni care nu ne iubesc, care nu ne ascultă, pe care nu-i interesăm. De toate acestea vor fi feriţi când vor lua contact cu cel mai teribil exemplu de ură, dispreţ şi ignorare de care a avut parte vreun om în istorie - Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat. Dar vor afla şi că Hristos a biruit lumea, cu toată răutatea ei. Şi poate vor face la fel. Pentru că suma aşteptărilor unui părinte, creştin sau mai puţin creştin, de la copilul său la finalul procesului de educaţie, trebuie să fie asumarea lecţiei celei mai profunde şi mai importante, aceea de a fi OM adevărat.