Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Autocefalia şi locul ei în viaţa Bisericii

Răspunsuri duhovniceşti: Autocefalia şi locul ei în viaţa Bisericii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Pr. Ioniță Apostolache - 16 Septembrie 2011

Părinte Vasile Popescu, ce putem înţelege prin termenul de autocefalie?

Cel dintâi lucru care trebuie precizat este însăşi noţiunea autocefaliei, care în sens creştin ortodox înseamnă independenţa administrativ-jurisdicţională a unei unităţi bisericeşti ortodoxe, constituită pe bază sinodală, faţă de altă unitate constituită în acelaşi fel, în cadrul Ortodoxiei ecumenice. Etimologia termenului se găseşte în reunirea cuvintelor din limba greacă, autos - "(prin sine) însuşi" şi kefali - "cap". Independenţa trebuie însă înţeleasă în plan jurisdicţional, administrativ, şi nu în planul învăţăturii de credinţă, unde se păstrează în mod firesc şi ferm o unitate între toate Bisericile Ortodoxe surori.

Constituirea autocefaliilor în cadrul Bisericii Ortodoxe are din punct de vedere dogmatic o justificare desăvârşită, atât prin sinodalitate, cât şi prin succesiunea apostolică, neafectând prin nimic unitatea Bisericii şi încadrându-se deopotrivă şi în organizarea sinodală a Bisericii, şi în transmiterea puterii bisericeşti pe calea succesiunii apostolice. Canonul cel mai vechi şi cel mai important despre care am putea spune că reprezintă baza canonică a autocefaliei este canonul 34 apostolic: "Se cade ca episcopii fiecărui neam să cunoască pe cel dintâi dintre dânşii şi să-l socotească pe acesta drept căpetenie şi nimic mai important să nu facă fără părerea aceluia şi numai pe acelea să le facă fiecare (episcop) câte se referă la eparhia lui şi la ţinuturile de sub stăpânirea ei. Dar nici acela (protosul) să nu facă ceva fără părerea tuturor. Căci astfel va fi înţelegere şi se va preamări Dumnezeu prin Domnul în Duhul Sfânt, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt".

Se poate vorbi despre un anumit moment istoric legat de afirmarea oficială a autocefaliei în Biserică?

Biserici autocefale au existat cu multă vreme înainte de a se folosi cuvântul prin care s-a exprimat poziţia lor de independenţă administrativ-jurisdicţională. Nu numai că s-au constituit la un anumit moment în decursul istoriei bisericeşti, determinate de vreo schimbare deosebită în viaţa bisericească, ci ele există chiar din epoca apostolică. Se ştie doar că Sfinţii Apostoli şi-au desfăşurat activitatea în mod independent, în sensul autocefaliei, şi că toate Bisericile întemeiate de către Sfinţii Apostoli se conduceau în chip autocefal. Aşadar, autocefalia stă aşezată în firea unei biserici apostolice, cu rădăcini adânc înfipte în cuvintele Mântuitorului Hristos şi statornicită pe învăţăturile dogmatice ale Sfinţilor Părinţi.