Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Biblia, „marea cea nemărginită a Adevărului celui Veşnic“

Răspunsuri duhovniceşti: Biblia, „marea cea nemărginită a Adevărului celui Veşnic“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Alexandru Constantin Chituţă - 10 Noiembrie 2010

Preacucernice părinte Aurelian Ciocan, care este locul Bibliei în lumea contemporană?

Biblia este privită în lumea creştină ca un "odor de mare preţ", iar Biserica o foloseşte ca pe un izvor de apă vie, din care credincioşii sorbesc învăţătura dumnezeiască. Biblia este o carte spre care au privit cu interes de-a lungul vremii atât creştinii, cât şi necreştinii. Astăzi este socotită cartea cea mai presus decât toate cărţile, cartea pe care dacă nu o putem numi cea mai mare ca întindere, o putem numi cea mai preţioasă pentru cuprinsul şi roadele ei în sufletele noastre. Noi numim Biblia şi "Cartea vieţii" fiindcă în ea se află "Cuvântul mântuirii…" (Fapte 13, 26), "Cuvântul vieţii veşnice" (In. 6, 63). Ea cuprinde "Cuvântul lui Dumnezeu…" (Lc. 3, 2). Pentru lumea de astăzi cuvintele Sfintei Scripturi sunt "Duh de viaţă" (In. 6, 6), având puterea de a trezi la o "Viaţă nouă" (Fapte 7, 7). În Scriptură, noi aflăm descoperirea dumnezeiască cea mai presus de fire, căci "Toată Scriptura este de Dumnezeu insuflată şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun" (II Tim. 3, 16-17).

Fericitul Ieronim, unul din marii traducători şi tâlcuitori ai Sfintei Scripturi, afirmă următoarele: "Te rog spune-mi ce e mai sfânt ca acest cuvânt? Ce e mai plăcut ca această plăcere? Ce mâncări, ce feluri de miere sunt mai dulci decât cunoaşterea înţelepciunii lui Dumnezeu". Sfânta Scriptură este cartea sfântă pe care nimeni nu o poate desfiinţa fiindcă este de inspiraţie divină, scrisă de oameni aleşi, sub autoritatea Sfântului Duh: "Aşa grăieşte Domnul" sau "Fost-a Cuvântul lui Dumnezeu către mine…", scria proorocul Isaia (Is. 6, 5).

Anul 2008 a fost dedicat de Sfântul Sinod al BOR Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii, şi ca urmare acestei hotărâri, în toate eparhiile au fost dezbătute teme privind însemnătatea şi actualitatea Sfintei Scripturi. Este suficient să deschidem Biblia şi să vedem cât de proaspătă şi generoasă este cu noi, întărindu-ne ideea că Dumnezeu nu ne-a părăsit: "Iată eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor" (Mt. 20, 20).

Când suntem pregătiţi să citim Biblia? Cum ar trebui să o citim?

A citi Sfânta Scriptură cât mai des este lucru bine plăcut lui Dumnezeu, dar a o interpreta fiecare după a sa chibzuinţă ar putea să-l ducă pe cititor spre rătăcire, aşa cum vedem că se rătăcesc unii credincioşi: "Vă rătăciţi neştiind scripturile şi puterea lui Dumnezeu" (Mt. 22, 29). Conţinutul ei cuprinde unele părţi mai uşor de înţeles, altele mai greu, pe care "cei neştiutori le răstălmăcesc spre a lor pierzare" (II Pt. 3, 16). Cuprinde învăţăturile necesare mântuirii noastre, privind pe om în totalitatea fiinţei sale (trup şi suflet), dar pentru ca aceste învăţături să ne poată fi cu adevărat folositoare, trebuie să le înţelegem şi să le urmăm aşa cum ni le tâlcuieşte Biserica prin slujitorii ei. În parabola semănătorului ni se arată roadele pe care le poate aduce Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa noastră. Suntem pregătiţi să citim Biblia atunci când vrem să ne întărim duhovniceşte, atunci când suntem dispuşi să dăm o atenţie deosebită rugăciunii şi faptelor bune prin care să ne sporim credinţa. Fiecare cuvânt pe care îl citim în Sfânta Scriptură reprezintă un strop din adevărul veşnic, iar toate cuvintele laolaltă alcătuiesc marea cea nemărginită a Adevărului celui Veşnic.

Fiecare cititor este bine să ştie că Sfânta Scriptură nu ne poate călăuzi ea singură pe calea mântuirii. Ea nu a fost dată de la începutul omenirii, iar atunci când a fost dată, nu a fost singură în această privinţă, ci a avut înaintea ei şi odată cu ea Sfânta Tradiţie în vatra mereu caldă şi primitoare a Bisericii. Biserica rămâne pentru totdeauna "stâlpul şi temelia adevărului" (I Timotei 3,15) şi sub autoritatea ei să ne sârguim să citim Biblia. Timpul liber care de multe ori ne aduce plictiseală sau ne împovărează mintea cu gânduri îl putem folosi şi chiar este bine să-l folosim în scopul zidirii noastre sufleteşti citind din Sfânta Scriptură.