Răspunsuri duhovniceşti: Bucuria de a trăi, din ochii copiilor cu nevoinţe

Părinte inspector, lucraţi de ani buni printre copiii internaţi în diverse centre sociale. Cum îi percepeţi la slujbe pe aceşti micuţi?

Copiii nu-i putem percepe altfel decât aşa cum ne spunea Dostoievski în Fraţii Karamazov: "Dacă a mai rămas ceva din paradisul de altădată pierdut de protopărinţii noştri Adam şi Eva, acel ceva este verdele proaspăt de la început de vară, ciripitul păsărelelor şi zâmbetul copilaşilor". Se poate vedea mai mult în ochii acestor copilaşi. Acest senin este umbrit, dar în acelaşi timp luminat (este o antinomie aici) de Crucea Domnului, pentru că nu trebuie să uităm că vorbim despre centre unde copilul suferă de lipsa unei familii sau de anumite neputinţe fizice. Desigur, suferinţa marchează aşa de mult orice fiinţă umană, chiar şi un om adult. Cu atât mai mult marchează viaţa unui copil. Totuşi se poate citi în ochii acestor copii bucuria de a trăi, pentru că ei trăiesc în mod deosebit prezenţa lui Hristos, ştiind prea bine că Hristos se identifică cu orice om care se află în suferinţă şi în mod special se identifică cu aceşti copii care au puritatea copilului, dar au şi acea Cruce pe care o poartă.

Ce faceţi concret în activitatea sfinţiei voastre pentru aceşti copii?

Mă bucură foarte mult prezenţa în ultimii ani a studenţilor de la secţia de Teologie Socială a Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din Sibiu în centrele de copii din oraş, în special în cele din Complexul "Prichindelul". Simt o implicare afectivă a studenţilor de la Facultatea de Teologie, chiar şi în rândul celor de la Secţia Pastorală. Începând cu acest an, studenţii de la Facultatea de Teologie, Secţia Pastorală, vin la centrele de aici şi pentru ei a fost o mare surpriză să constate că se pot regăsi atât de bine în aceste locuri. În măsura în care dăm, în aceaaşi măsură şi primim. Mântuitorul a spus că mai fericit este a da decât a lua, iar un înţelept a spus că niciodată nu se ştie cine primeşte mai mult: cel care dă sau cel care primeşte? De asemenea, fiecare parohie are o responsabilitate faţă de centrele sociale care se află pe raza lor. Colaborăm foarte bine cu preoţii parohi şi avem sprijin din partea lor. Îndemnăm pe toţi preoţii din România să cerceteze aceşti copilaşi cu nevoi speciale, aceste suflete nevinovate, în mare suferinţă. Când vin aici, am o stare de bine şi îi îndemn să facă la fel. Mântuitorul spune în Evanghelia de după Matei, că "bolnav am fost şi m-am cercetat". Dacă El S-a identificat cu orice bolnav, cu atât mai mult cu aceşti copii bolnavi. Nu am avut niciodată supărări printre aceşti copii, chiar dacă în viaţă avem multe stări de tristeţe. (Ştefan Mărculeţ)