Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Bucuria e rodul iubirii Domnului faţă de noi

Răspunsuri duhovniceşti: Bucuria e rodul iubirii Domnului faţă de noi

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Nicoleta Olaru - 05 Dec, 2011

Părinte, se pare că tot mai puţini oameni trăiesc bucuria zilei; spuneţi-ne, părinte, cum să găsim mai multe prilejuri de a ne bucura în fiecare zi?

"Bucuraţi-vă pururea! Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă!" Dar cum să te bucuri, când îţi vine să plângi? Zice în psalmul 31: "Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, Bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat." Adică psalmistul numeşte pe Domnul "Bucuria mea". Şi când? Tocmai când îl cuprinde necazul şi, odată cu el, tristeţea, îndoiala, neîncrederea, nehotărârea îl înconjoară ca nişte luptători nemiloşi. Numai călăuzit de Duhul Sfânt a putut zice aceasta psalmistul, cu mult înainte de Naşterea lui Hristos.

Pentru noi, creştinii, e mai simplu. Avem exemplul Domnului. Eu - şi asta o poate simţi orice creştin - de câte ori mă gândesc la viaţa Dumnezeu-Omului Iisus Hristos îmi vine să plâng. Dar plânsul acesta, de multe ori înăbuşit, vine în chip de neînţeles, însoţit de o bucurie fără margini, plină de o linişte adâncă, cu o revărsare de iertare şi pace, de pur şi senin care nu sunt comparabile cu nimic pământesc. Iar dacă sunt năpăstuit, dacă sunt nedreptăţit, dacă nu ştiu cum să împac oamenii care nu caută de fapt împăcarea, deşi mai tare îmi vine să plâng, abia atunci bucuria aceea e şi mai mare. Bucuria e rodul iubirii Domnului faţă de noi şi în acelaşi timp al iubirii noastre faţă de El şi a unuia faţă de celălalt. Acestea cresc în om odată cu cunoştinţa de Dumnezeu şi împlinirea poruncilor Lui. Mântuitorul spune astfel: "Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină" (Ioan 15, 11-12).

Păstrează în inima ta un colţişor, o cămăruţă numai pentru Hristos. Acolo intră adeseori, lăsând la uşă bocancii noroiţi de pofte de tot felul şi îngreuiaţi de sclipirile tenebroase ale fardurilor şi strălucirilor de o clipă. Acolo să ţii comoara cea mai scumpă a vieţii tale. Nici să n-o vinzi, nici s-o trădezi, prin indiferenţă sau laşitate. Fii simplu, fii tu însuţi, fii deschis şi Domnul te va povăţui spre izvoarele bucuriei.