Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Bucuria Preasfintei Treimi prin ochii lui Andrei Rubliov

Răspunsuri duhovniceşti: Bucuria Preasfintei Treimi prin ochii lui Andrei Rubliov

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Pr. Ioniță Apostolache - 02 Decembrie 2011

Părinte, de multe ori privim icoana arătării Sfintei Treimi de la stejarul lui Mamvri şi ne minunăm de expresivitatea teologiei pe care o transmite. Cea mai reprezentativă în acest sens este fără îndoială realizarea marelui artist rus Andrei Rubliov. Care este teologia acestei minunate icoane?

Sfânta Treime a lui Rubliov înfăţişează adevăratul fruct al arborelui vieţii. Acolo, sub stejar, Îl găsim, într-adevăr, pe Domnul. El are braţul drept mare şi puternic, deoarece este mâna Tatălui prin care toate au fost aduse din întuneric la lumină: "Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut" (Ioan 1, 3). În mijlocul icoanei se află Hristos, îmbrăcat în roşu şi albastru. Roşul viu al divinităţii şi albastrul la fel de viu al umanităţii. Îngerul din mijloc (Hristos) este întors complet spre Îngerul din dreapta Sa (Tatăl), întrucât "la început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu" (Ioan 1, 1). Logosul, Cuvântul, este în veci Fiul rostit şi zămislit de Tatăl.

În partea stângă a icoanei se află Îngerul Care-L reprezintă pe Tatăl şi care este înveşmântat în aur. Aurul este lumina fără de asfinţit, fidelitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt tocmai pentru că este fidel la modul absolut, pentru că relaţia Lui nu se curmă niciodată. Prin sfinţenia lui Dumnezeu transpare culoarea albastră, pe care o poartă pe piept. Este ceea ce Îi stă la inimă Tatălui: umanitatea. Antichitatea creştină, ca şi tradiţia ebraică, unea inima (kardia) cu intelectul (nous). Din imaginea Tatălui ne transpare taina ascunsă de veacuri în minte - adică în inimă - a Tatălui. În spatele Tatălui se întrezăreşte casa, "casa Tatălui", unde El ne aşteaptă pe toţi.

Îngerul aplecat spre pământ este înfăşurat în albastru şi îmbrăcat în verde auriu. El este Duhul lui Dumnezeu Care plutea deasupra apelor în ceasul creaţiei şi care mişcă dinăuntru toate creaturile (culoarea verde) spre Creator. Faptul că este îmbrăcat în albastru arată că Sfântul Duh îi este dat omului şi sălăşluieşte în inima sa. Aşadar, este acel oaspete lăuntric care-l face pe om aşa cum este, revărsând în inima sa iubirea Tatălui, ce îl transformă pe om într-o fiinţă după chipul Dumnezeului-Iubire.

Ce simbolizează masa la care stau cei trei îngeri?

Fără îndoială este masa euharistică, adică altarul de jertfă. Prin el se dezvăluie semnificaţia cunoaşterii spirituale, care constă în a vedea o realitate prezentă în alta, până la Tatăl. Pe masă se află un potir. Este potirul Paştelui ebraic, sărbătoarea eliberării din robia egipteană. De ce robie trebuia să se elibereze cu adevărat omul? De greşita imagine despre Dumnezeu. Aceasta este adevărata robie: crezând că Dumnezeu este rău, fugim din faţa Lui şi ne încredem numai în noi înşine. În acest fel omul devine egoist, preocupat de sine, în stare să facă orice pentru a se salva, ajungând în imposibilitatea de a-l recunoaşte pe celălalt şi de a-l iubi. Pentru această eliberare aveam nevoie de un alt Paşte, realizat de Fiu tocmai pe urmele Paştelui ebraic. În locul primului Moise vine al doilea Moise. În locul mielului sacrificat al lui Israel vine Hristos, Miel şi Paşte.