Răspunsuri duhovniceşti: Calea vindecării întristării: nădejdea Învierii

Preacucernice părinte Alin Balica, am intrat într-un nou anotimp, toamna, care pe mulţi dintre noi ne predispune la stări de indispoziţie şi uneori chiar depresie. Cum putem trece peste acestea? Care este soluţia Bisericii?

N-aş putea lega instalarea indispoziţiei sau a depresiei de începutul unui anotimp sau al altuia. La fel de bine vara îmi poate provoca indispoziţie pentru că îmi este prea cald, iarna prea frig sau primăvara din pricina asteniei. Depinde ce vezi în fiecare dintre ele. Dacă nu le percepi ca pe daruri de la Dumnezeu, de fiecare dată minunat de altfel, probabil că poţi cădea şi în indispoziţie sau depresie. Însă această stare ne arată, de fapt, că depresia şi indispoziţia se instalează atunci când acel ceva care ne provoacă aceste supărări nu este în acord cu ceea ce vrem noi şi nu putem accepta această realitate, care vine, de fapt, de la Dumnezeu. Trăim timpuri în care omul vrea satisfacţie imediată şi nu mai are răbdare cu nimic. Totul, acum! Nu mai înţelege rânduiala, că toate funcţionează potrivit legilor lui Dumnezeu şi nu voinţei lui, şi că aşa trebuie. Acest "trebuie" universal în care e firesc să se integreze îl transformă într-un "trebuie" personal, în care Universul ar trebui să se integreze. Ceea ce cam seamănă a pură mândrie. Trebuie însă să luăm seamă la avertismentul Sfintei Scripturi, care ne spune, de exemplu, în cartea I Regi cap. 16, că depresia lui Saul provenea de la un duh rău şi viclean. Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ioan Casian, Sfântul Nil şi alţi sfinţi părinţi ne spun, de asemenea, în Filocalie, că există un anumit tip de diavol care exercită această influenţă asupra sufletului omenesc. Ştiind aceasta însă, avem şi soluţia. Ne-o arată Sfântul Apostol Iacob: "Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii pe care Dumnezeu a făgăduit-o celor ce-L iubesc pe El". Şi n-am amintit cel mai important lucru: Hristos ne cheamă, mai ales în astfel de momente de cumpănă: "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi" (Matei 11, 28).

Ne este rugăciunea de folos dacă ne simţim deprimaţi?

Ştiu cu siguranţă că, dacă trăiesc o asemenea stare, nu trebuie decât să-L rog pe Mântuitorul să împrăştie doar puţin ceaţa ce-mi acoperă mintea şi atunci voi vedea în jurul meu infinit mai multe motive care să sădească bucurie în sufletul meu. Poate că dacă în toamna de care aminteaţi voi privi o frunză uscată, voi simţi puţină tristeţe. Dacă voi privi pădurea întreagă, în explozia ei minunată de culori, sigur voi simţi cum bucuria, şi nu întristarea, îmi inundă sufletul. De ce? Pentru că ştiu că în această aparentă moarte e ascunsă Învierea care va veni în primăvară. Aceasta este, cred, calea vindecării oricărei întristări şi izvorul de neoprit al bucuriei nesecate: ÎNVIEREA.