Răspunsuri duhovniceşti: Care este fapta plăcută lui Dumnezeu?

Părinte, cum ne putem da seama dacă un lucru pe care vrem să-l ducem la îndeplinire este sau nu în armonie cu voinţa lui Dumnezeu?

"Fără Mine nu puteţi face nimic", ne spune Dumnezeu (In. 15,5). Se înţelege că e vorba de înfăptuirile noastre bune, căci atunci când săvârşim răul, Dumnezeu lipseşte din viaţa noastră şi aceasta nu pentru că ne-ar neglija El, ci pentru că noi uităm sau chiar nu găsim de cuviinţă să-L chemăm în viaţa noastră. Deci, e simplu de găsit răspuns la ceea ce m-aţi întrebat: cu cât ne vom ruga mai mult, cu cât vom vorbi cu Dumnezeu mai mult, cu atât vom şti că un lucru pe care dorim să-l înfăptuim este sau nu conform cu voinţa Sa. Sfântul Siluan Athonitul dădea un sfat înţelept ucenicilor. Este foarte uşor să afli dacă o faptă pe care o înfăptuieşti este plăcută Domnului: încearcă să te rogi în timp ce o săvârşeşti, spunea sfântul părinte. Aşadar, şi nouă ne va fi lesne a înţelege şi a simţi când un lucru pe care dorim să-l înfăptuim corespunde cu voia lui Dumnezeu dacă vom urma îndemnul Sfântului Siluan.

Care să fie cel mai bun sfetnic într-o astfel de situaţie?

Fără îndoială, Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Desigur, să nu neglijăm nici rolul duhovnicului în viaţa noastră, căci spune Înţeleptul Solomon: "cei ce nu au sfătuitori, cad ca frunzele". Aşadar, dacă ne vom pune în acord cu voia lui Dumnezeu aici pe pământ, vom nădăjdui şi la viaţa veşnică, căci "cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac" (I In. 2, 17). După spusele Sfântului Antonie cel Mare, cât trăim în virtute suntem ai lui Dumnezeu. Aşadar, rugăciunea stăruitoare poate fi un sfetnic bun. În cartea "Lecţii duhovniceşti" a lui Serghei Bolşakov este istorisită următoarea întâmplare legată de ceea ce m-aţi întrebat: "Odată, plimbându-mă prin pădure alături de părintele Nectarie, l-am întrebat dacă omul poate cunoaşte voia lui Dumnezeu într-o privinţă oarecare. Îmi pui o întrebare grea, Serghei Nikolaevici. Vechii Părinţi ne povăţuiesc în asemenea împrejurări să ne rugăm Domnului de trei ori, ca să ne descopere voia Lui. Să facem rugăciunea aceasta trei zile la rând şi să socotim primul îndemn al inimii noastre drept răspunsul dumnezeiesc, să-l primim cu credinţă şi să facem acel lucru. Părinţii numeau aceasta răspunsul inimii. Dacă înainte de a cere călăuzirea dumnezeiască hotărâm să ne purtăm după judecata noastră omenească, putem greşi amarnic. Părinţii mai spun că dacă un îndemn ne pare bun şi totuşi sufletul nostru este tulburat să nu primim acel îndemn, ci numai pe cel care ne vine cu linişte şi cu bucurie întru Domnul."