Răspunsuri duhovniceşti: Care este sensul simbolic al Sfintei Cruci?

Odată cu moartea Mântuitorului Iisus Hristos, Crucea a ajuns, din obiect de tortură, simbol al biruinţei, preînchipuire a Învierii. Nu mai este ceva josnic, ci semnul prin care arătăm că suntem creştini. De ce s-a schimbat acest sens şi care este rolul Sfintei Cruci în Biserica Ortodoxă?

Pr. Ştefan Buchiu, profesor de Dogmatică şi decanul Facultăţii de Teologie din Bucureşti:

Noi, creştinii, cinstim Sfânta Cruce pentru că este semnul Fiului Omului şi pentru că ne aminteşte de jertfa Sa.

Sfânta Cruce ne duce cu gândul la jertfa Mântuitorului Iisus Hristos de pe Golgota prin care a fost şters păcatul strămoşesc. În clipa în care Hristos şi-a întins braţele pe Cruce, a făcut din ea primul şi cel mai important sfânt jertfelnic. Ne arată că Mântuitorul şi-a dat viaţa pentru noi ca să ne recâştige şi să spele întinăciunea noastră cea veche.

Cinstim Sfânta Cruce, că prin ea s-a descoperit iubirea dumnezeiască în cel mai înalt grad. Iubirea care se jertfeşte, care nu ţine nimic pentru sine şi care îşi dă viaţa pentru aproapele. Întreaga Prea Sfânta Treime se descoperă prin semnul Sfânta Cruce atunci când i ne închinăm. Ducem mâna la frunte, că Dumnezeu-Tatăl a hotărât totul din veci, la piept, că Hristos, Fiul Său, s-a pogorât pe pământ şi la umeri, că Duhul Sfânt le cuprinde pe toate în iubirea Prea Sfintei Treimi, pe care le aduce la atotunitatea voită de Dumnezeu-Tatăl.

Sfânta Cruce ne aduce aminte că este singura poartă către Iisus Hristos. Nu există alt drum spre Dumnezeu decât drumul pe care l-a făcut Iisus ducându-şi Crucea şi acceptând jertfa. Când a spus „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa“, a indicat calea jertfei, aşa cum spunea Sfântul Chiril al Alexandriei. „Nimeni nu se poate apropia de Dumnezeu decât în stadiu de jertfă, adică luându-şi crucea“. Mântuitorul ne-a învăţat să ne ducem crucea, adică să ne jertfim. Întinzându-şi braţele pe Cruce a arătat, tainic, că îmbrăţişează întreaga omenire, adică vrea să aducă la cunoaşterea şi la iubirea lui pe toţi, din toate locurile.

Sfânta Cruce ne arată şi drumul spre Înviere pentru că, fără jertfă, nu ajungem acolo. Jertfa este calea prin care noi ne despărţim de răul săvârşit în relaţiile cu aproapele. Şi prin lepădarea de noi înşine, de zgura păcatului, ajungem la zorii Învierii unindu-ne cu El, tainic, iar prin Crucea Lui ne vom face părtaşi la Înviere. Tocmai de aceea Crucea, în Biserica Ortodoxă, are împătrite raze. Sunt razele Învierii, care ţâşnesc din Sfânta Cruce.

Nu separăm Sfânta Cruce de Învierea lui Hristos. Oriunde Îl vedem răstignit, înţelegem că a făcut aceasta ca să învieze firea omenească. Şi dacă El a înviat, noi credem că şi pe noi ne va duce Crucea la Înviere. De aceea, pe de o parte, Sfânta Cruce ne arată că trebuie să ne căim de păcatele noastre, căci asta înseamnă jertfa spirituală, pe de altă parte, ne dă şi speranţă în Înviere.

Ea nu ne leagă de trecut, ci de prezent, fiindcă în Sfânta Biserică învăţăm să ne jertfim, să ne curăţim de păcat, şi tot în Sfânta Biserică ne afirmăm credinţa în a Doua Venire a Mântuitorului Iisus Hristos, cea care va fi anunţată de apariţia Sfintei Cruci pe cer. Se vor bucura toţi care au mărturisit jertfa Fiului Omului şi au văzut calea spre Înviere şi se vor cutremura cei care au respins Sfânta Cruce. De aceea, în ziua în care Mântuitorul şi-a întins braţele pe Cruce, pe care noi o cinstim în Sfânta şi Marea zi Vineri, trăim jertfa tainică a Lui în aşteptarea, cu bucurie şi cu speranţă, a ceasului Învierii. (Material realizat de George ANICULOAIE)