Răspunsuri duhovniceşti: Cartea de foc a monahismului ortodox

Preasfinţite Părinte Episcop Daniil, sunteţi un cercetător al patericului egiptean. Vă rog să ne spuneţi ce putem învăţa din aceste întâmplări ale părinţilor pustiei?

Dacă am încerca să zugrăvim o icoană simbolică a Patericului egiptean, l-am reprezenta ca o carte de foc a monahismului ortodox şi ca o floare de foc a Bisericii lui Hristos, ţinută de cele zece făclii ale degetelor aprinse în rugăciune ale avvei Iosif cel din Panefo care, conform mărturiei avvei Antonie cel Mare, "a aflat calea" cea adevărată a vieţii celei duhovniceşti şi a mântuirii în Hristos prin harul Duhului Sfânt, cale care nu este alta decât smerenia, umilinţa şi cugetarea smerită, după pilda Celui ce a zis: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14, 6). Răspunsul avvei Iosif "nu ştiu", la rugămintea celorlalţi de a explica un text din Sfânta Scriptură, exprimă o necunoaştere mai presus de cunoaştere, o docta ignorantia, o fereastră apofatică, un adânc al smereniei şi o culme a cunoaşterii, nu străină de cuvântul filosofului "Una ştiu, că nu ştiu nimic". Din acest răspuns aparent negativ al avvei Iosif aveau să izvorască cele două cuvinte duhovniceşti de foc rostite către avva Lot: "Nu poţi să te faci călugăr de nu te vei face ca focul, arzând tot" şi: "A mers avva Lot la avva Iosif şi i-a zis: avvo, după puterea mea îmi fac puţină pravilă şi puţinul post şi rugăciunea şi citirea şi liniştea şi după puterea mea sunt curat cu cugetele. Ce am a mai face? Deci, sculându-se, bătrânul şi-a întins mâinile la cer şi i s-au făcut degetele ca zece făclii de foc. Şi i-a zis: de voieşti, fă-te tot ca focul!"

Ce sunt aceste zece făclii de foc ale degetelor avvei Iosif?

O prelungire a sfintelor Rusalii prin limbile de foc ale Duhului Sfânt şi o mărturie peste veacuri a realităţii rugului aprins şi a întrupării acestuia în sfinţi, prin darul rugăciunii, prin nevoinţele despătimirii şi prin agonisirea virtuţilor trăirii în Hristos. Cele zece făclii de foc sunt tot atâtea candele ale rugăciunii, sfeşnice ale luminii harului Duhului Sfânt şi stâlpi de foc ai monahismului. Cele zece făclii de foc ale mâinilor avvei Iosif concentrează şi adună mâinile tuturor creştinilor îndreptate şi ridicate în rugăciune arzătoare către Dumnezeu, în toate timpurile şi în toate locurile. Cele zece făclii de foc sunt o întrupare şi o adeverire a cuvintelor dumnezeieşti ale Mântuitorului Iisus Hristos: "Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât de mult doresc ca să fie aprins" (Luca 12, 49).