Răspunsuri duhovniceşti: Către Împărăţia Lui

Înalt Preasfinţite Părinte Mitropolit Irineu, care este semnificaţia Sfântului Altar în Biserica noastră dreptmăritoare?

"În Biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare", spune una din rugăciunile pe care noi o rostim în Postul cel Mare. Această rugăciune prezintă exact situaţia pe care noi trebuie s-o trăim în Sfânta Biserică, adică suntem prezenţi acum, aici şi întotdeauna cu faţa îndreptată spre Iisus Hristos Mântuitorul nostru, pentru că privim spre altar. Altarul este locul sfânt, binecuvântat, locul cel de sus, acolo unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie, dar în acelaşi timp indică şi direcţia noastră către Împărăţia lui Dumnezeu, Răsăritul Răsăriturilor, cum spunem în troparul de la Naşterea Domnului. Deci, atunci când răsare Soarele Dreptăţii, când El străluceşte, noi privim spre altar, de unde ni se transmit în timpul Sfintei Liturghii binecuvântările şi pacea cerească. După ce preotul dă binecuvântarea mare şi Liturghia începe, el se roagă în Sfântul Altar în taină. Apoi iese şi binecuvântează poporul, ceea ce înseamnă că el transmite această împărtăşire a Duhului Sfânt tuturor credincioşilor pe care îi binecuvântează cu propria sa mâna pentru a le transfera, atât prin fiinţa sa, cât şi prin trupul său, binecuvântarea cerească. Evident că, făcând semnul Sfintei Cruci, credincioşii iau binecuvântarea pe care preotul a primit-o şi el de la Dumnezeu în sfânta rugăciune dinlăuntrul altarului şi apoi o înseamnă pe chipul nostru.

Care este importanţa acestui gest, a acestui fapt?

Importanţa acestei împărtăşiri este considerabilă, de aceea este absolut necesar ca să fim cu luare aminte la cele ce se petrec în sfânta biserică şi să ne facem Sfânta Cruce corect, în caz contrar binecuvântarea nu se înscrie în sufletul şi în viaţa noastră.

După cum vedem, omul este făcut simetric şi bine rânduit, deci atunci când credinciosul face Sfânta Cruce, el nu face altceva decât să descrie o simetrie corectă peste trupul său. Aşadar, când ne închinăm noi trebuie să însemnăm întreg trupul nostru cu semnul Sfintei Cruci pentru ca viaţa noastră spirituală să fie una simetrică şi bine organizată. Numai în felul acesta Sfânta Cruce sfinţeşte toate prin binecuvântarea preotului, iară noi în sfânta biserică prin evlavie şi luare aminte ne îndreptăm, ne construim, ne realizăm cu adevărat, avându-l pe Mântuitorul Hristos ca Părinte, Păstor, Doctor şi Vindecător al sufletelor noastre.