Răspunsuri duhovniceşti: Copilul are nevoie de certitudini, nu de ipoteze

Părinte Constantin Naclad, care este rolul Religiei, ca obiect de învăţământ, în viaţa unui copil?

Religia în genere şi religia ortodoxă în mod special este fundamentul sau terenul pe care se construieşte viaţa omului şi prin care viaţa omului capătă sens. Acest sens pe care îl dă religia este diferit de sensurile obişnuite pe care le are omul trasate în viaţă, inspirate din nevoile obişnuite, lumeşti, care ţin de această lume. Religia presupune o relaţie cu realitatea transcendentă care ne călăuzeşte, care ne-a creat şi care aşteaptă să venim, pentru că rostul venirii Mântuitorului Hristos a fost acela de a ridica omenirea către Împărăţia lui Dumnezeu. Din aceste cuvinte înţelegem că un copil la vârsta la care îşi construieşte caracterul şi îşi formează albia vieţii este absolut necesară să-şi integreze acest act al formării sau al devenirii pe fundamentul religiei, al unirii, al relaţiei cu Dumnezeu.

Or, din acest motiv religia este absolut obligatorie pe parcursul devenirii unui copil deoarece în încercarea de a găsi un sens vieţii şi a-şi construi un scop care să îl determine să trăiască într-un alt mod decât al celui care nu are o relaţie cu Dumnezeu. În acest demers sigur că are nevoie de îndrumarea celor care îl pot ajuta să-L descopere pe Dumnezeu. Această îndrumare vine din partea familiei, întrucât acolo, în acel creuzet, îşi formează caracterul. Şi ca să mergem şi mai departe, aş spune că vine mai întâi de la Duhul Sfânt, deoarece este o lucrare a Duhului Sfânt care a început odată cu Botezul. De aceea în Biserica noastră Botezul copiilor este de fapt primirea pe care se construieşte viaţa lui duhovnicească. De aceea lucrarea lui Dumnezeu sau lucrarea de a temelui în sufletul copilului relaţia cu Dumnezeu, începe încă de la Dumnezeu, acolo se schimbă ceva în fiinţa lui, primeşte harul Duhului Sfânt care începe să devină lucrător. Şi pe măsură ce el creşte, sigur devine conştient de sine.

Cine sunt cei care influenţează viaţa spirituală a copilului?

Mai întâi părinţii, deoarece sunt cei mai aproape, mai apoi preotul din Biserică, deoarece înaintea şcolii îl primeşte pe copil la Sfânta Împărtăşanie, mai apoi la Spovedanie învăţându-l puţin câte puţin despre tainele credinţei. Şi în sfârşit şcoala care îi va pune bazele formării sale ca om, pregătit pentru viaţă. Şcoala trebuie să-i insufle prin ora de religie ceea ce cunoştinţele şi tot ceea ce este necesar pentru a-şi întemeia relaţia cu Dumnezeu, pentru că ea nu se poate baza numai pe sentiment, ci trebuie să se bazeze şi pe cunoaştere. Aşa cum spune Sfântul Pavel: "Credinţa vine din auzire". Auzirea despre Cuvântul lui Dumnezeu sau Cuvântul lui Dumnezeu se constituie într-o temelie a credinţei. Aşadar, rolul relaţiei cu Dumnezeu construite prin asumarea religiei sau a credinţei pe care o mărturisim începe de foarte mic şi se conturează ca un necesar la vârsta copilăriei, şi nu numai atunci, pentru că în această privinţă omul rămâne învăţăcel toată viaţa. Este un discipol al lui Hristos, un ucenic, ce va învăţa în viaţă cum să-şi construiască şi să-şi întărească relaţia cu Dumnezeu.

Un alt rol al religiei este esenţial şi primordial pentru că dă sens şi valoare vieţii, este şi acela de a oferi copilului o realitate viabilă la care să se raporteze. Pentru că în general lumea oferă multe alternative, şi fie învăţământul sistematic din şcoală se bazează pe mai multe ideologii, fie lumea în genere îi oferă multe alternative în viaţă, şi de aceea are nevoie de o certitudine. O religie poate să ofere o certitudine în ceea ce priveşte existenţa şi relaţia noastră cu Dumnezeu. Iar această certitudine este necesară deoarece, mai ales la vârsta copilăriei, atunci când omul este în devenire, cineva are nevoie să-şi întemeieze această devenire pe certitudini, şi nu pe ipoteze.