Răspunsuri duhovniceşti: Credincioşii trebuie atraşi sau aşteptaţi la biserică?

Părinte, care sunt principalele mijloace prin care Biserica încearcă să îi atragă pe credincioşi la frecventarea slujbelor liturgice?

O spun cu toată sinceritatea că nu m-am folosit niciodată de mijloace anume prin care să determin credincioşii să frecventeze sfintele slujbe. Cei care le frecventează o fac din convingere sufletească, fiindcă în caz contrar aceste slujbe le-ar lipsi. Noi, slujitorii Altarului, ne străduim să creăm cadrul cât mai plăcut pentru desfăşurarea cultului divin. Predecesorul meu, părintele Emil Roman, de exemplu, ne-a lăsat o capelă frumos pictată, un cadru intim, excelent pentru rugăciune. L-am avut aici pe pr. prof. dr. Ion Bria († 2002), îi avem acum pe pr. prof. dr. Viorel Ioniţă, pe pr. prof. dr. Ioan Sauca, iar de câţiva ani pe pr. prof. dr. Daniel Buda. Slujim adesea în sobor, la marile praznice chiar toţi patru. Predică fiecare cu rândul. Avem şansa să avem întotdeauna 5-6 studenţi bursieri teologi, între care şi maici, care dau răspunsurile la strană. Avem şi o mică corală parohială. Au slujit aici episcopi şi mitropoliţi din ţară, şi în mai multe rânduri IPS Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale.

Dacă ar fi să menţionez totuşi un gest personal care ar fi putut încuraja participarea la sfintele slujbe, ar fi acela că, atunci când Biserica noastră nu i-a mai putut retribui pe preoţii ei de peste hotare, mi-am luat şi un alt serviciu pentru întreţinerea familiei, pentru a nu deveni o sarcină prea grea pe umerii credincioşilor. Desigur că în faţa păstoriţilor preotul trebuie să păstreze ţinuta demnă a slujitorului cu har, dar pe aceasta nu o consider ca o metodă de a-i atrage pe aceştia la slujbe, ci ca o chestiune de vocaţie. Dacă spuneam că nu m-am folosit de anume mijloace în sensul întrebării dumneavoastră, să nu credeţi că i-am lăsat pe cei indiferenţi în uitare. Fiindcă am observat că cei care vin la slujbe "de gura preotului" nu profită spiritual şi sunt doar formali, am făcut să mi se simtă mai curând răbdarea. Dar nici aceasta ca metodă pastorală, ci din considerentul respectării libertăţii fiecăruia. Prin pastoraţie, îi cunosc şi pe cei care frecventează mai puţin slujbele religioase. Din experienţa trecută, i-aş numi pe mai puţin practicanţii de astăzi "rezervorul" practicanţilor de mâine. Din păcate, ca peste tot, pe unii îi mai aduc la biserică atât nevoile zilnice, cât şi problemele vieţii; pentru mulţi dintre aceştia, aş zice chiar, din fericire... (Adrian Agachi)