Răspunsuri duhovniceşti: „Creşteţi-i după învăţătura şi certarea Domnului“

Părinţii au datorii faţă de copii?

În cele zece porunci nu găsim o indicaţie deosebită cu privire la datoriile părinţilor faţă de copii. Dar s-a considerat că nu este nevoie, fiindcă aceste fapte sunt ceva foarte firesc. Dacă şi animalele îşi îndeplinesc datoria de a-şi hrăni şi creşte puii, cu atât mai mult trebuie să facă aceasta omul, care este făptura cea mai aleasă a lui Dumnezeu, înzestrată cu judecată.

După cum dragostea copiilor faţă de părinţi este o poruncă, la fel şi dragostea părinţilor faţă de copii este tot o poruncă a legii fireşti. Din ea rodesc sentimentele cele mai alese, pe care învăţătura creştină caută să le îndrepte spre slava lui Dumnezeu şi fericirea credincioşilor Săi.

După învăţătura Bisericii, copiii sunt un dar dumnezeiesc de mare preţ şi, de aceea, grija părinţilor pentru ei implică o mare responsabilitate.

Care sunt datoriile părinţilor faţă de copii?

Aceste datorii sunt, pe scurt, următoarele: să-i iubească, să se îngrijească de buna lor stare trupească, de hrana, îmbrăcămintea şi sănătatea lor; să le dea un mijloc de a câştiga în mod cinstit cele necesare unui trai decent; să le dea o creştere bună, pentru a-i face cetăţeni vrednici ai patriei pământeşti şi ai celei cereşti.

Temelia bunei creşteri a copiilor o pun părinţii, prin sfaturile şi pilda vieţii lor, lăudând, mustrând şi, la nevoie, chiar pedepsind, căci „Care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte“ (Evrei 12, 7). Îndeosebi, credincioşii trebuie să se îngrijească de buna creştere a copiilor, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i după învăţătura şi certarea Domnului“ (Efeseni 6, 4). (Învăţătură de credinţă ortodoxă)