Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Cu dragoste îi îngăduim pe toţi

Răspunsuri duhovniceşti: Cu dragoste îi îngăduim pe toţi

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Cosmina Nicoară - 09 Iunie 2011

Părinte, cum putem reuşi să nu ne lăsăm influenţaţi să nu cădem, atunci când nu avem cui propovădui?

E important ce înţelegem noi prin credinţa noastră şi ce facem cu ea. Nu cred că toţi suntem chemaţi să devenim misionari. Trebuie să conştientizăm că poate Dumnezeu nu vrea să se întoarcă omul la credinţă prin noi. Trăim vremuri în care cei mai mulţi oameni se întorc la credinţă prin suferinţă, prin boală. Sigur că predomină în mod cert tendinţa de a cădea, de aceea nu trebuie să ne preocupăm noi de a-i întoarce pe alţii la credinţă, trebuie să ne întoarcem pe noi înşine, iar prin credinţa noastră, prin simpla noastră prezenţă se pot întoarce şi alţii.

În medii mai puţin primitoare, există şi oameni care văd că nu pot să-şi păstreze demnitatea lor de creştini şi se retrag, asta ar fi o soluţie extremă. Cealaltă soluţie ar fi să-i îngădui pe toţi, pentru că dacă reuşeşti să dobândeşti dragostea, atunci poţi să rezişti oriunde. Nici măcar iubirea nu se face ostentativ. Omul care se spovedeşte des, care are rugăciunea de toată vremea, reuşeşte să se integreze. În schimb, sunt compromisuri pe care nu ai dreptul să le faci, şi asta cu orice preţ, adică nu trebuie să fim politic corecţi când e vorba de credinţă.

Spunea un duhovnic contemporan că astăzi nimeni nu mai reuşeşte să convingă pe nimeni de nimic şi că este foarte important să avem mereu cu noi sfânta rugăciune. Dacă avem rugăciunea cu noi, dacă trăim cu smerenie, dacă ştim să-i iubim pe ceilalţi fără să le impunem condiţii, atunci cred că nimeni nu va fi smintit de credinţa noastră.

Dacă vorbim de tineri, un tânăr bine ancorat în credinţa ortodoxă se va uita şi la mediu atunci când îşi caută un loc de muncă. Şi aici problema este ce se întâmplă încă din facultăţi. Depinde ce vrei de la viaţă: dacă vrei să te mânuieşti, te interesează şi mediul. Dar mediul ni-l facem şi noi. Contează cât de mult doreşti să te schimbi pe tine. Mediul exterior este mai puţin important decât cel interior. Creştinii trebuie să sfinţească mediul în care se află. Contează ceea ce eşti tu.

Indiferent unde trăim, fie că suntem într-o mănăstire, fie suntem într-un oraş sau într-un alt mediu, trebuie să avem dragoste faţă de oameni şi faţă de cei care nu cred. Noi trebuie să avem răbdare cu oamenii şi să fim sinceri!