Răspunsuri duhovniceşti: Cu Dumnezeu biruim suferinţa

Părinte, cum îl sfătuiţi pe omul aflat în suferinţă să nu-şi piardă răbdarea?

Nu îl sfătuiesc eu, Dumnezeu dă răspuns omului la toate întrebările, din Scriptură şi din învăţătura Bisericii. Aşa, tot Dumnezeu dă mângâiere la toate durerile şi bolile. Nu există suferinţă pe care să nu o poată alina Dumnezeu, aşa cum nu există moarte pe care să nu o poată învia Dumnezeu, pentru că de asta a venit Dumnezeu pe pământ. A venit şi a zis: "Eu sunt adevărul" - ca să puteţi cunoaşte, fără adevăr nu se poate cunoaşte -, "Eu sunt calea" - ca să puteţi merge, fără cale nu se poate merge, iar omul are trei elemente ale vieţii: respiraţie, nutriţie şi locomoţie - şi "Eu sunt viaţa" - atâta viaţă, încât toate morţile le poate învia.

Hristos are milioane de răspunsuri la toate suferinţele noastre. Eu pot să zic că în lumea noastră cunoştinţa religioasă devine obligatorie. Aşa cum este obligatoriu să ai carnet de şofer pentru a conduce, întocmai şi meseria de creştin e singura meserie obligatorie de pe pământ, omul e obligat să fie creştin, altfel suferă fără sens. Toate suferinţele sunt legate de refuzul omului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Nu există suferinţe în lume câte ai putea să porţi cu ajutorul lui Dumnezeu, nu există dureri câte ai putea să rabzi cu ajutorul lui Dumnezeu, nu există necazuri peste câte ai putea să treci cu ajutorul lui Dumnezeu.

Dumnezeu e infinit în bogăţie şi vindecare. Or, necazurile vin de la cel rău, care e şi el puternic, dar nu infinit, numai Dumnezeu e infinit. Problema e că suferinţele vin ca urmare a ruperii noastre de Dumnezeu. Noi, la început, prin înşelăciune, dorim a cunoaşte lumea, or, a cunoaşte lumea înseamnă a te sinucide. Asta te îndepărtează de Dumnezeu. La început, păcatele se fac din curiozitate. Ei, după ce intri în zona luminată încep suferinţele. Soluţia este să te întorci cu tot sufletul la Dumnezeu.

Care e rostul vieţii omului? Să-L cunoască pe Dumnezeu, nu să cunoască lumea, iar dacă ajungi să Îl cunoşti pe Dumnezeu, lumea o poţi cunoaşte prin Dumnezeu apoi, în înţelesurile ei adevărate. Trupului, căruia Dumnezeu i-a dat înţelesuri duhovniceşti, diavolul i-a dat înţelesuri păcătoase, de a face din trup o unealtă a păcatului, aşa face şi din lume.

Trebuie întâi căutat Dumnezeu şi înţelesurile Lui, iar întoarcerea devine obligatorie. Diavolul te înşală, la început te îndeamnă să cunoşti deşertăciunile, dar apoi ele nu mai aduc fericire. Or, a-L cunoaşte pe Dumnezeu pare greu la început, dar apoi ajungi la un ocean de fericire.

Când suferinţa e îndelungată, apare riscul deznădejdii. Cum poate fi alungat?

Există acest risc pentru că omul trăieşte în mândrie, mândria refuzului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Adică eu îţi pun la dispoziţie un milion de posibilităţi ca tu să fii fericit şi îţi dau şi capitalul ca să fii fericit, dar tu refuzi. Dacă tu refuzi să-L cunoşti pe Dumnezeu, îţi refuzi fericirea. Creştinul adevărat ştie sensul suferinţei, iar când ai înţeles sensul suferinţei, 80% e izbăvită. Nu poţi scăpa de tot, pentru că ispitele sunt mereu, iar creştinul suferă mult mai mult decât omul necreştin. Cu cât ştiu mai mult, cu atât suferă mai mult, aşa zice Scriptura: "Ţi-ai înmulţit cunoştinţa, ţi-ai înmulţit suferinţa!", dar în acelaşi timp e şi ajutorul lui Dumnezeu, cât vine ispita, atât e şi ajutorul de la Dumnezeu.

În Scriptură găseşti răspunsurile esenţiale ale vieţii. Sunt atâtea cazuri de sfinţi care au suferit. Zicea Sfântul Luca al Crimeii: "Am iubit pătimirea, am iubit suferinţa!" E suficient să citim o carte cu viaţa unui sfânt şi am găsit răspunsuri pentru toată viaţa, nu trebuie să trăieşti ce au trăit ei.

Problema e că nu se caută răspunsuri. Omul caută vindecare la cel care îl biciuieşte, asta e problema omului, în loc să meargă la spital, unde sunt tone de medicamente, merge unde i se face rău. Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu, deci omul trebuie să vrea să se vindece, să fugă de ce îi face rău.

Oamenii trebuie îndemnaţi spre biserică, spre a cerceta Scriptura Bisericii şi de a o pune în practică, şi asta aduce fericirea. Prin aceasta se tămăduiesc milioane de suflete. (Cosmina Nicoară)