Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Darurile spirituale sunt mai presus de cele materiale

Răspunsuri duhovniceşti: Darurile spirituale sunt mai presus de cele materiale

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 04 Decembrie 2011

Părinte, în această lună din an există tradiţia de a face cadouri celor dragi. Ce substrat spiritual are actul dăruirii?

Îmi vin mai întâi în minte cuvintele lui Steinhardt: "Dăruind vei dobândi". Menirea noastră pe pământ este să dobândim prin dăruire. Trebuie să ştim, însă, şi cum să dăruim şi cum să dobândim, iar apoi ce să dăruim şi ce să dobândim pentru că în raport cu darul este şi lucrul dobândit. Cuvântul Scripturii ne spune şi că cel ce dăruieşte este mai fericit decât cel ce primeşte. De fapt, o situaţie poate să fie aceea în care dăruitorul îl face fericit pe cel ce primeşte din pricina potrivirii darului cu dorinţa aceluia, iar o alta în care dăruitorul trăieşte cu adevărat bucuria aceluia ce primeşte pentru că preţuieşte respectiva persoană. Vorbim deja despre iubire. Este adevărat că darul poate să fie satisfacerea unei nevoi, umplerea unui loc gol. Această plinire a golului însă poate să fie trecătoare dacă cel ce dăruieşte nu se implică în dăruirea lui, dacă nu se dăruieşte şi el. Noi credem că Dumnezeu se dăruieşte pe Sine în darurile Sale. El ni s-a dat mântuindu-ne viaţa. Unele daruri sau donaţii pot salva vieţi, altele pot duce spre pierderea sufletului. Am putea să vorbim de un răsfăţ al darurilor. Unii copii sunt răsfăţaţi cu prea multe daruri, iar alţii se bucură de unul singur mai mult decât cele numeroase primite de ceilalţi. De ce? Pentru că aceluia i s-a vorbit şi despre merit, şi despre recunoştinţă. Trebuie deci să ştim şi cum să primim. Mântuirea noastră este primită în dar. Aşa ne învaţă Biserica. Mulţumirea nu se reduce la "a te obosi" să spui "Mulţumesc!", ci la a trăi cu adevărat un sentiment de bucurie şi de iubire pentru cel ce îţi oferă.

Care sunt cele mai de preţ daruri ce trebuie să le oferim familiei?

În perioada aceasta auzim adeseori de donaţii, colecte, de oferte ce te atrag spre cadoul perfect, sloganuri ca: "Fă-ţi un cadou!", "Luna cadourilor", "Dăruieşti şi câştigi", "cadouri personalizate", "idei de cadou" etc. Ele transformă uneori darul în afacere. Am avea impresia în primă instanţă că suntem ajutaţi să dăruim mai uşor. Este periculos acest lucru. De ce? Pentru că gândul de a dărui ceva trebuie să plece de la noi. Nu este timp de a vorbi despre întreaga teologie atât de bogată a darului. Referirea mea este la darul material care implică de fiecare dată spiritualul. Dumnezeu ne dăruieşte ceea ce avem nevoie. Noi dorim mai mult decât atât, atât de la El, cât şi unii de la alţii. Câte supărări, câte dezamăgiri atunci când darul nu este pe măsura aşteptării sau la momentul potrivit! Cadoul luat în ultimul minut poate să fie un dar potrivit sau un cadou formal. Lipsa banilor sau pana de idei în legătură cu alegerea darului creează un stres. Multitudinea de opţiuni atunci când posibilităţile financiare sunt consistente creează şi ea un stres. Un moment de criză sau de judecată, iată, în mijlocul forfotei în care e aruncat omul în căutarea "cadoului perfect". Darurile materiale atunci când nu există la mijloc o nevoie sau o lipsă pot să fie doar motive de a ne arăta dragostea, respectul, recunoştinţa. Dăruirea unei flori, de exemplu, este bucuria lăuntrică a celui care primeşte, însă, atenţie, orice dar, orice oferire poate să fie goală de conţinut dacă nu dăruim din inima noastră. A dărui din inimă înseamnă a te simţi cu adevărat fericit că poţi să bucuri pe cineva, că poţi să mântuieşti pe cineva scoţându-l din tristeţea lui, că poţi salva pe cineva din necazul său. Să nu căutăm să impresionăm printr-un cadou, ci să aducem bucurie printr-un dar în care suntem implicaţi sentimental, spiritual. Nu este greşit să surprinzi, nici să impresionezi, nici să cauţi originalitate în darul tău dacă toate acestea iau în considerare faptul că darul nostru trebuie să producă ceva bun, ceva ziditor, ceva care să izvorască recunoştinţă, ceva care să ducă la mai multă dragoste sau la iertare sau la mai multă judecată, ceva ce educă sau îndreaptă spre virtuţi, ceva ce poate înmulţi talanţii aceluia. Pot fi acestea criterii de alegere a darului.